Archive for iunie 2011

Din albumul de aur

24 iunie 2011

La împlinirea vârstei de 28 de ani, la Oxford, cu trei brazilieni, un elvețian, un arab și o suedeză.

Reclame

Vama Veche

22 iunie 2011

Pe asta a iubit-o Păunescu

22 iunie 2011

Din toată viața noastră, te-ai ales cu
O probabilitate de destin,
Vor spune mulți: priviți la ea puțin,
Pe asta a iubit-o Păunescu.

Se va uita, din ceea ce se știe,
Și tu, când vei ieși de sub blestem,
Vei face toată depărtarea ghem,
Privind iubirea noastră cu mândrie.

Eu, nici acum, nu înțeleg prea bine,
Cum, aruncând ostentativ un fleac,
Asemenea celor care se prefac,
M-ataci, trăind cu lucruri de la mine.

Esențe vor pieri și amănunte,
Dar ai să porți stigmatul meu pe frunte.

Adrian Păunescu

(Din doi în doi, 15 ianuarie 2003)

Cântec șoptit – Zaharia Stancu

22 iunie 2011

Mai stii?

21 iunie 2011

Gestul care a salvat lumea

19 iunie 2011

Copilul ce fugea, cântând
După un fluture,
Când Dumnezeu, mâhnit se pregătea
Lumea de oameni să o scuture
Dezamăgit de felul lor de-a fi
Fără a ști, Pământul a salvat
Căci Dumnezeu, văzându-i inocența
A râs și s-a înduioșat…

18.06. 2011

Dan Spătaru- Cântec

18 iunie 2011

Rosturi

15 iunie 2011

Vrăbiile știu limba dimineții
Fără știința lor aceasta n-ar veni
Porumbeii sunt ai dup-amiezii
Fără fâlfâitul lor de aripi
Zborul zilei ar încremenii
Cărăbușii știu limbajul serii
Fără spusa lor, noaptea s-ar poticni
Bufnițele glăsuiesc a întuneric
Fără ele, noaptea cine ar păzi?
15.06. 2011

Descântec de ploaie

4 iunie 2011

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile – dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să mă plimb cu ele în dinţi,
Să amuţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui “Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă “Sunt cea mai frumoasă femeie”.
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept,
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te îndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii –
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile – dezlănţuite femei…

Ana Blandiana
1964, Persoana întâia plural

Copilărie

4 iunie 2011

Din oglindă mă privea un trup firav
Cu claviatura coastelor distinctă,
Inima-apăsa pe clape grav
Şi-ncerca să-apară în oglindă.

N-am văzut-o niciodată, dar ştiam,
Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, că-i ascunsă
(Precum inima salcâmului din geam
Coşul pieptului de crengi o face frunză).

Mă-ntrebam de unde l-a-nvăţat şi dacă
E aievea cântu-i uniform,
Şi ca nu cumva în somn să tacă,
Mi-era frică seara să adorm.

Ana Blandiana
(1964)