Firavele încheieturi de care mi-e dor

În Bucureştiul ăsta mare şi gol sunt atâtea speranţe… Dorinţele şi iubirile curg şi se înghesuie pe bulevarde, iar peste toate, adie briza sudului care le învăluie şi te face să ierţi şi să uiţi.

Nu de puţine ori mi-am promis că o voi lua de la capăt. Am încercat, dar paradoxal, viaţa te obligă la o continuitate istovitoare. Eşti condamnat la memorie şi la amintiri. Ai o nevoie acută de sentimente şi multe dorinţe îmbătătoare . N-ai cum să treci prin vreun loc prin care ai mai trecut şi el să nu fie gardat de amintiri care spun: „suntem noi aici, stai liniştit…”.

Se simte nevoia de socializare şi de nou, iar oamenii se baricadează după nişte păreri precaute. Se amână mult la Bucureşti. Se spun nenumărate motive care crezute fiind, te fac să fi mai ponderat şi să cauţi resemnarea. Toată lumea caută „începuturi” şi caută acel altceva care să le schimbe starea de spirit. Nimeni nu mai are chef de compromisuri care ţin lucrurile pe loc. Cu toate astea, o lume nebună dă din coate înecându-se şi tuşind aerul serilor şi al dimineţilor. În rest, ascunşi în spatele sprâncenelor încruntate, oamenii caută să se apere unii de ceilalţi.

Iubire… De când n-am mai „atacat” printr-o poezie nedreptatea în dragoste. De când nu m-am mai suit pe un ghimpe de inimă de pe care să strig: „de ce?”. Alteori aveam curaj să mă plâng şi să scriu că mă doare. „Dar o faci şi acum!” Aşa îmi sună în urechi reflexele vocale ale conştiinţei. Nu o mai fac! M-am resemnat! Nu mai am puterea să beau toată rezerva de whisky a unui prieten şi să mă tângui că viaţa e grea. Am depăşit această etapă de „slăbiciune” şi compasiune, iar uneori, maturitatea îţi dă o singurătate rece, în care nici nu te doare sufletul şi nici nu te bucuri. Totul e o anestezie, un somn adânc.   

The Cornfield, a lui Constable îmi dă senzaţia unei libertăţi inocente. Am copia lui în cameră, dar cu anii, a început să se amestece cu decorul. Tablourile sunt condamnate, la fel ca şi oamenii, să se înnoiască şi să se învechească permanent. Arta se confundă cu iubirea şi cu emoţia într-un ritm atât de natural încât ai impresia că nu le poţi distinge. Uneori îmi este dor de încheieturile captive şi albe ale vreunei fete pe care am iubit-o. Alteori, doar ramele inexpresive de tablou îmi mai atrag atenţia că omul, simţind că viaţa trece, a inventat pictura şi implicit amintirea. Pictura,fotografia şi scrisul au fost şi rămân întrupări ale amintirilor.

Umerii, încheieturile şi şoldurile, caută să fie ramele unor frumuseţi alintate. La asta mă gândeam în seara asta, venind spre casă, când prin crăpătura dintre geam şi rama unei uşi de taxi, simţeam aerul care se îşi ascunsese degetele în părul meu. În stânga şi în dreapta amintirile îmi fluturau batiste de mătase şi îmi spuneau să rămân şi să le întreb ce mai fac.

Trebuie să plec, le-am spus. Nu mai pot să rămân căci acasă mă aşteaptă o canapea pe care trebuie să mă trântesc şi să mă las pradă somnului. Somnul care de data asta nu are nevoie să îmi dea târcoale şiret ca o vulpe, aşa cum superb spunea Stancu într-un roman.

Voi adormi cu gândul la încheieturile care încă poartă urmele roşii ale unor degete. E doar o amintire care pusă pe hârtie, are forţa să îmi trieze lăcomiile unor fiinţe care te admiră fix până în momentul în care le dovedeşti iubirea. Acum, literele acestea puse nealfabetic pe hârtie, aşa cum spunea Hugo sunt lucrurile care s-au folosit de mine pentru a deveni cuvinte, cum spunea Sartre. Deşi sună complicat, spun ceva simplu. Scrisul a devenit o ramă care mă pune în evidenţă. Pot fi un tablou bun sau un tablou mai puţin reuşit. Sunt expus, mă auto expun şi caut să văd până unde merge nesăbuinţa unora care interpretează că expunerea sufletească înseamnă slăbiciune.

Te ştiu din scris!” sună contrastul cu valenţe ironice. „Ştiu ce a făcut azi sau ce stare de spirit are!” spun alţii, grăbindu-se să interpreteze literele aidoma unor ştiri de ziar. Dar culmea, viaţa chiar seamănă cu arta. Se confundă cu ea. Ieri când am văzut un tablou de Bruegel m-am bucurat ca un copil că am recunoscut autorul înainte ca ghida să fi apucat să spună acest lucru. Pentru unii e puţin lucru, pentru mine a fost o mare împlinire sufletească. Tocmai de aceea cred că pentru a cunoaşte un om, îţi trebuie în mod simetric, experienţa unei cunoaşteri artistice a vieţii. În pripă te poţi înşela, atât în favoarea, cât şi în defavoarea sufletului cuiva.

Mă doare mai mult ca orice prefăcătoria, iar tablourile valoroase nu pot mima strălucirea şi talentul, ele se văd, sunt expuse. Tocmai de aceea, sunt mulţi cei care trec în grabă pe lângă ele. Unii se întorc, fac un pas şi vor să mai vadă un detaliu. Alţii revin la muzeu numai ca să revadă un tablou care le-a rămas în suflet. Unii fac interminabile cozi să se hrănească cu celebritatea unei picturi, să o pozeze şi să o imortalizeze. Pictura însă rămâne acolo, cu faima pe care o are, dând notorietate întregului muzeu şi ridicând cota valorică a tablourilor din vecinătatea sa şi implicit a întregului muzeu. Ei pleacă doar cu nişte copii, cu nişte reproduceri tot mai îndepărtate de original, asemenea cercurilor pe care le face piatra aruncată în limpezimea unui râu.

Cu cât cauţi să furi din ce este celălalt, cu atât nu reuşeşti să rămâi cu ceva de la el. În rest, se trăieşte în compromisuri şi în pseudo-speranţe care nu se metamorfozează niciodată în certitudini.

A fost o seară în care mi-a fost dor de toate grădinile cu flori pe care le-am străbătut în viaţa mea. Mi-e tot mai frică să risc. Cred că aceasta este cea mai importantă frică pe care o am acum. O frică la care nici nu mă gândisem în anii trecuţi, atunci când mă grăbeam să-mi deschid toate sertarele inimii şi să le arăt.

A fost seara în care mi-a lipsit inocenţa încheieturilor captive, firave prelungiri ale dorinţei şi emoţiei….

Bucureşti, 27 martie 2012

http://www.youtube.com/watch?v=-5lcNw6wAkA

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: