Grecia în criză-privită prin ochi poetici

Mai fusesem în Grecia, de două ori. Prima dată în 2003. La vremea respectivă nu citisem Tucidide, dar am avut şansa să-i văd încă din prima mea vizită dincolo de frontierele ţării pe primul ministru de atunci – Costas Simitis şi pe cel care urma să devină pe vremurile de criză în aceeaşi funcţie, Andreas Papandreu.

În 2003 Grecia înflorea. Se pregătea de olimpiada de la Atena. Fremăta de bani şi activitate. Eram un tânăr de 22 de ani care trecea, aşa cum am spus, pentru prima dată graniţele ţării. Într-un trio al funcţiilor de prim-ministru, completez prin a spune că făceam parte dintr-o largă delegaţie, de 400 de tineri, condusă de cel care în momentul în care eu scriu aceste rânduri, deţine funcţia pe care eu am invocat-o mai sus, dar în România.

Mama se împrumutase de 200 de euro ca să pot merge în acea excursie. Nu pot uita chipul ei de mulţumire pentru faptul că reuşise să-mi asigure primul meu mănunchi de amintiri în afara ţării. Eram entuziasmat dar şi trist. Trist pentru că mulţi dintre oamenii dragi mie n-au reuşit să vină la acea reuniune uriaşă, cu 10.000 de tineri care vroiau să dovedească la nivel internaţional că ţările nu au frontiere. Ca să fiu sincer, în România nu prea erau bani.

„Acţiune pentru Pace” , cum s-a numit reuniunea respectivă, a strâns suflete din toate colţurile lumii. Era pentru prima dată când aflam că până şi în Statele Unite există socialişti. Mă miram şi mi se părea că totul este un spectacol. Stăteam în corturi pe o căldură insuportabilă, dar ea era însoţită de acea bucurie că participăm la un proiect. Vedeam pentru prima dată o ţară străină, iar această ţară era Grecia. Când ţi se întâmplă astfel de lucruri nu ai cum să nu rămâi doar cu amintirile frumoase în suflet. Parte din trăirile de atunci le-am scris în „Început de drum”, prima mea carte. Mi-e imposibil să uit cum cei din Serbia, împreună cu cei din Croaţia şi cu cei din Albania şi-au înnodat steagurile şi apoi i-au invitat şi pe ceilalţi să li se alăture şi aşa au făcut un „soare” care strălucea în toate culorile şi simbolurile posibile. Era o bucurie căreia nu aveai cum să îi rezişti. Beai bere „Fix” la aproape 40 de grade Celsius şi îţi dădeai jos furnicile de pe gamba dreaptă cu laba piciorului stâng, într-un gest care devenea reflex.

La magazine era plin de tot felul de lucruri. Rafturile fremătau de caracatiţe la conservă şi sosuri, până la peşti de toate felurile. Am observat pentru prima dată că Euro are imprimat pe monedă sau bancnotă, figurile înaintaşilor din ţara în care te afli. Mă miram şi mă bucuram de ideea care a reuşit să păstreze vie mândria cetăţenilor din ţările care au renunţat la monedele lor pentru sensibilul proiect european comun.

Autostrada spre Atena avea flori în mijloc. Flori violete care curgeau peste despărţitoarele metalice. Pe munţi se defrişa câte un perimetru, pentru că se construiau linii de cale ferată…

Acum, că m-am întors din Grecia după câteva zile de vacanţă, pot pune pe hârtie nişte constatări. Din perspectiva omului peste care a trecut aproape un deceniu de atunci dar şi cu reperul unui „2006” care a însemnat o nouă întâlnire cu ţara  lui Zeus. Poate mi se pare mie, dar magazinele sunt mult mai lipsite de produse. Criza îmi pare că se simte în primul rând în diminuarea consumului. Sunt aproape sigur că spun un truism din punctul de vedere al unei evaluări economice. Dar asta am constatat. În rest, toate lucrurile pe care le poţi cuprinde cu ochii, par la fel. Nu am văzut diferenţe în felul de a fi al oamenilor. În atitudinea lor sau în starea fizică a unor construcţii. Pot spune că am rămas impresionat de cele aproape 60 de tuneluri care te întâmpină pe autostrada dintre Salonic şi Igoumenitsa. Peste tot numai tuneluri şi şosele suspendate. O infrastructură impresionantă, cel puţin în ochii celui care vine din ţara unde Pasajul Băneasa s-a făcut în câţiva ani.

Grecii sunt la fel. Pe la 8 dimineaţa sunt toţi la cafea, pe terase. Aceiaşi oameni, aproape pe aceleaşi locuri, părând că au în fiecare zi aceleaşi preocupări.  I-am admirat pentru faptul că nu pun nici pe ei, dar nici pe ceilalţi acea presiune inutilă, vecină cu infarctul. Trebuie să recunosc şi faptul că în una din cărţile mele preferate rămâne Zorba grecul, a lui Kazantzakis. Scriitorii sunt cei mai buni ambasadori ai unei ţări, oricine ce ar zice…

Ca să pot da o formă scrierii mele, încă afectată de oboseala drumului, tulbure, nesedimentată dar proaspătă, pot spune că tărâmul lui Prometeu este viu. Oamenii Eladei îmi plac şi atitudinea lor faţă de români nu este ostentativă. Ne privesc cu simpatie şi stau de vorbă cu noi. N-avem ce să le cerem, decât să ne lase să trecem prin patria lor, ca printr-o casă şi să ne bucurăm de imaginile cu măslini răsuciţi şi bătrâni. Să ne dea voie să ne scăldăm în marea lor limpede, verde-albăstruie întocmai ca în gândurile despre Paradis şi lumină.

N-ai cum să treci prin Hellas şi să nu rămâi în suflet cu soarele care te îmbunează. Poate că tocmai de aceea nici grecii nu se grăbesc şi nici nu se tem. Îşi ştiu contribuţia şi menirea istorică, moştenesc o mândrie prea mare ca să poată accepta brusc reguli care să le schimbe felul de a fi.

Şi încă ceva… Să nu uităm că una dintre cele mai frumoase poveşti de dragoste din câte cunoaştem, este cea dintre Zeus şi Europa. Frumoasa Europa care atunci când află că Zeus, care a sedus-o şi a iubit-o avea soţie, decide să se sinucidă. Afrodita o salvează însă.

Nu-mi stric scrierea întrebându-mă retoric dacă Merkel îşi arogă misiunea unei afrodite, încercând să salveze Europa. N-are ce căuta politica în poezie, în schimb invers se poate. Poezia este liberă precum grecii. Poezia are voie să stea la terase şi să uite de ea în orele de noapte. Are voie să plângă şi să se revolte.Poezia are voie să se amestece în orice şi apoi să fie iertată. Poate că tocmai de aceea este Grecia în criză economică, pentru că este o ţară de poeţi. Fără ca asta să însemne că poezia duce la eşec economic. Deşi, nu bag mâna în foc…

 

Flaviu Predescu

 

Bucureşti, 23 mai 2012

 

(Scris pentru „Flacăra lui Adrian Păunescu”)

http://www.youtube.com/watch?v=n-_Tx5YJ8gE&feature=related

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: