Archive for noiembrie 2013

Feelings – Morris Albert”

30 noiembrie 2013

Reclame

Despre importanţa creativităţii

27 noiembrie 2013

Dor de Adrian Paunescu

27 noiembrie 2013

9 ani

24 noiembrie 2013

image

Poemul negăsirii

24 noiembrie 2013

La București, o dimineață senină.
Nu se aud pescăruși, însă marea le îngână glasul răgușit, în patria lor,
Acolo, nisipul e încă încins de astă-vară.
În cafenelele abia deschise, miroase a Espresso,
căci mesele n-au susținut doar brațe și cești, ci și nenumărate vești și gânduri.
Oamenii au vorbit, și-au spus, iar năzuințele ascunse sau mărturisite, i-au transformat.
În răsfoirea gesturilor, și-a ochilor, care au și zâmbit dar s-au și încruntat.

Dar nu erai acolo, unde te căutam,
cum nici cerceii nu mai erau cireșele amare
……………………………………………
Parcă orice se-ntâmplă într-un sfârșit de vară
e un semn de rău…

Poetul merge mai departe

23 noiembrie 2013

IMG_8722

De ce se va califica România

18 noiembrie 2013

Uneori, când am cel mai puțin chef să scriu, atunci mă simt obligat să scriu. Tocmai de aceea, acum, când în psihologia poporului român este din nou activat sentimentul de miștocăreală, atât de natural ca simțământ, trebuie făcute niște precizări importante.
Trecând peste faptul că am ajuns la baraj din noroc, pentru că bine mersi puteam fi și pe locul patru, după Olanda, Turcia și Ungaria, acum, iată-ne punând o presiune uriașă pe noi, pretinzând să fi dominat Grecia, pentru simplul fapt că noi suntem România și subiectivismul naiv nostru trebuie satisfăcut.
Da, dar n-am jucat nimic! Așa se aude glasul acestei tribune care este Toată Țara și care spune, domne, cu sau fără argumente că noi trebuia să putem mai mult. Așa cum, de pildă, putem toate ramurile de activitate sau, dacă este vorba strict de fotbal, așa cum am putut noi, atunci când am putut cel mai mult, cândva…
Cred că în meciul cu Grecia, pe care noi l-am pierdut cu 3-1, s-au întâmplat mai multe lucruri bune, potrivite ca noi să avem un retur care să ne potențeze psihicul. Concret, am reușit ce alții n-au reușit la Atena pe durata întregii campanii de calificări, am dat gol Greciei la ea acasă. Acesta este primul succes. Alții n-au reușit, noi da.
Al doilea lucru bun este că am dat gol în deplasare, pur și simplu. Acesta are o valoare dublă. Chiar dacă „luam” doar 1-0 în Grecia, noi tot cu 2-0 trebuia să învingem la București pentru a nu ajunge la prelungiri și implicit penaltiuri, riscând să pierdem dramatic. Chiar dacă pierdeam cu 2-0, așa cum Franța a pierdut, de pildă, în Ucraina (o echipă cu un campionat cotat mult sub campionatul din Țara Cocoșului Galic) ar fi trebuit să batem cu 2-0 care să ajungem în prelungiri. Deci, cine suntem noi până la urmă, să pretindem să umilim Grecia la ea acasă? (Nu, dar n-a zis nimeni asta, dar măcar să fi jucat ceva) Suntem, oare, primii care joacă un meci prost?
Faptul că nu avem un căpitan de echipă, un lider informal, ne afectează moralul. Nu zic că trebuia să fie musai Mutu, însă nu avem unul și e suficient. Unde este domnul Chivu, care a renunțat la Națională? Unde sunt jucătorii care nu vor să joace pentru tricolor? Cred că sunt primii care ar trebui supuși unei dezbateri publice. Ei nu trebuie blamați dar nici nu trebuie lăsați să facă acest lucru fără să dea explicații concrete. Este vorba de juniorii acestei țări. Nici Chivu și nici Vali Ștefan sau Rădoi n-au văzut în generația lui Hagi sau Mateuț astfel de renunțări, cum nici Regele sau Belodedici n-au văzut în generația lui Dobrin sau a Mopsului, adevărate astfel de ghiulele psihice, total distructive. Acum, după modelul marilor vedete internaționale, putem vedea astfel de teribilisme și al noi, în virtutea unui sentiment de globalizare a moralei.
Așa cum de cele mai multe ori ne-a mobilizat înjurătura nedreaptă(sau chiar dreaptă) așa și la returul de mâine, tot factorul psihologic invers ne va fi aliat. Calificările noastre în extremis ne-au fost cel mai frumos imbold pentru a avea turnee de succes. Dacă ne aducem aminte, în SUA ‘94 ne-am calificat după o partidă reușită, la Cardif, la scor, e drept, însă calificarea s-a jucat în ultimul meci.
O Grecie, din aceeași familie psihologică și valorică (implicit) cu noi, ne-a făcut să fim puși în fața faptului împlinit. Am bătut Turcia la ea acasă, am defilat cu Ungaria la noi acasă, dar îmbătați psihologic de potențiala inerție a succesului fictivo-comparativ, n-am mișcat în front cu Turcia la noi și nimeni nu mai credea în calificare. A fost nevoie să stăm în două rânduri la mâna rezultatelor ca să ajungem la acest baraj.
Lobonț e nepotrivit. Static și rupt de pluton, ales pentru a da siguranță echipei(și pentru a evita gafele lui Tătă de la faze fixe, unde grecii s-au pregătit intens) nu a reușit să mai aibă nimic din vigurozitatea de cândva. Fără prietenii Mutu și Chivu, e doar un old boy recunoscător pentru șansa care i s-a dat. El, dacă ar fi putut, ar fi făcut mult mai mult. Părerea mea este că la două dintre goluri a fost static, putând fi cu un pas mai în față. Bătrânețea și lipsa de jocuri l-au decalat, tot psihologic, din păcate, de ritmul de joc al zilelor noastre și a unui meci cu o miză așa mare.
Pițurcă va alcătui o echipă ofensivă. Dacă le va spune să joace fotbal și să dea două goluri, va fi suficient. Returul nu trebuie tacticizat pentru că ar fi cea mai mare greșeală. Grecia este o echipă de moral, ca și noi. Un gol primit în primul mitan îi va face să se baricadeze sau, dacă vor să facă pe grozavii, să iasă la joc. Nu-i văd bine în fața unei echipe jenată de prestația anterioară. În tribune le vor fi părinții și iubitele.
Când eram junior la Cugir, în echipă îl aveam pe unu Kremples (Crempleș) cum îi ziceam noi. Taică-su, un om de treabă cu mustață, venea la toate meciurile. Acest băiat, talentat de altfel, era guralivul echipei. Certa pe toată lumea, așa cum face Bourceanu. Din nou din perspectivă psihologică spun că o echipă nu are nevoie de un supraestimat, care, deși talentat, ceartă pe toată lumea. Moralul câtorva jucători scade considerabil iar teama de greșeală îi va afecta vizibil. Deci, un alt lucru bun este suspendarea lui Bou’.
Cam atât am avut de scris. Totul ține de psihologie. Nu e vina lui Pițurcă mai mult decât a celor din tribună. E ușor să spargi semințe și să critici. „Da bă, da ei ia o grămadă dă bani!” Așa, și? Vorba celor de la Vunk.

P.S. Ne vom califica!
București, 18 noiembrie 2013

17 noiembrie 2013

Omul fără om,
Vorba fără vorbă,
Gândul fără gând.
Oare ce ar fi?

17.11. 2013

Salutul medical

16 noiembrie 2013

Mai dă bună ziua la doctor,
Nu sta până boala viitoare
Iubirii să-i fie prescrise
Pilule umplute cu soare

Și nu-i niciun fel de jignire
Pentru cel pe care-l iubești
De dai bună ziua la doctor
Ca semn de respect că trăiești

E ca un fel de control,
La șase luni ar fi bun
Salut, domnul doctor, Ce faci?
Salut, doamna mea! Ce să spun…

Gaudeamus, Romexpo, Standul Eikon, 21 nov., ora 18.00

14 noiembrie 2013

Supracoperta Predescu

Vă aștept!