Archive for martie 2014

Dimineață

30 martie 2014

image

Reclame

Iisus scriind pe nisip a răspuns…

29 martie 2014

Într-o poezie pe care am scris-o în 2011, numită „În apărarea mea” (din volumul Sisifica resemnare, editura Dacia XXI, 2011) spun: „Discutaţi cu părinţii mei…/O să vedeţi că nu sunt un om rău!/Îmi vor lua apărarea/Şi vă vor da exemple/De lucruri bune,/Pe care le-am făcut încă din copilărie./Daţi, vă rog, un telefon părinţilor mei/Înainte de a da cu piatra!”. Poezia are la bază o temă biblică şi un gest revoluţionar al lui Iisus, relatat în Evanghelia după Ioan, capitolul 8(1-10):
„Iar Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor. Dar în zori a apărut din nou la templu şi tot poporul venea la el, iar el, aşezându-se, îi învăţa.
Cărturarii şi fariseii au adus o femeie prinsă în adulter şi, punând-o la mijloc, i-au zis: „Învăţătorule, această femeie a fost surprinsă asupra faptului de adulter. Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le ucidem cu pietre. Dar tu, ce zici?” Însă spuneau aceasta ispitindu-l, ca să aibă de ce să-l acuze. Dar Iisus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ. Întrucât continuau să-l întrebe, s-a ridicat şi le-a spus: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea”. Şi, aplecându-se din nou, scria pe pământ. Când au auzit, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni. El a rămas singur, iar femeia era în mijloc. Iisus s-a ridicat şi i-a spus: „Femeie, unde sunt ei? Nu te-a condamnat nimeni?” Ea i-a zis: „Nimeni, Doamne!”.
Cam asta cu ura din om. Noi toţi suntem în situaţia acelora care au plecat conştientizând (totuşi mare lucru) că au la rândul lor păcate. De ce mi-am adus aminte de această poezie, scrisă acum aproape patru ani? Probabil pentru faptul că am resimţit să subliniez nevoia de iertare pe care omul are nevoie atât să o primească cât şi să o ofere. Dependenţa noastră de a trăi în comuniune ne îndeamnă spre autocunoaştere şi spre determinarea şi exprimarea unor gesturi şi trăiri care să ne facă acceptaţi şi care să ne dea puterea să acceptăm din ceea ce se greşeşte asupra noastră.
Etapele în care este nevoie să iertăm şi avem nevoie de iertare sunt multe şi au o anumită alternanţă. Iertarea şi iubirea sunt strâns legate şi nici una dintre ele nu poate exista fără cealaltă. Iubirea de oameni şi iertarea greşiţilor noştri, aşa cum găsim în rugăciunea „Tatăl nostru” sunt de fapt condiţia minimală pentru a putea pretinde acelaşi lucru în ceea ce ne priveşte.
În poezia pe care am amintit-o în debutul scrierii mele vorbesc despre necesitatea luării în calcul a întregului context de viaţă şi afectiv, în evaluarea unui om. Tocmai de aceea, în situaţii foarte complicate, mulţi spun: „Iartă-mi asta, am copii” sau „Cruţă-mi viaţa, sunt tată!” fie că o fac în faţa unui adversar direct, fie în gând, faţă de Dumnezeu.
Iisus a revoluţionat ideea de iertare. El a contrazis chiar şi vechile legi ale lui Dumnezeu, oferite lui Moise cu mult timp înainte, venind cu propria viziune, aceea că noi toţi greşim şi noi toţi avem nevoie de iertare. Mai întâi de toate, fără să fie sentenţios (oare a câta oară în scurta Lui viaţă pământeană?) Mântuitorul nu face o afirmaţie directă ci îi pune pe acuzatori în faţa responsabilităţii morale faţă de propria lor conduită.
Anul acesta primăvara a venit ceva mai repede. Eu scriu cu drag despre acest anotimp tocmai pentru că îmi umple inima de bucurie. Frunze mici, soare, flori, oameni mai veseli. Cred că este un anotimp al iertării şi al iubirii.

Bucureşti, 29.03. 2014

(continuarea într-o viitoare carte)

Sport – sănătate, la Sala Rapid

29 martie 2014

image

*

25 martie 2014

Sunt, în curgerea vieţii,
Câteva trăiri care seamănă
Cu dimineaţa
Repetitiv, lunile de început ale anului,
Primăvara,
Primele zile de vară

Apoi, iluzia că vara va ţine
Totuşi mai mult c-an alţi ani,
Amiaza

Şi seara,
Care-i ori seară de vară,
Ori suferinţă

24.03. 2014

25 martie 2014

O poezie

22 martie 2014

image

***

22 martie 2014

Să nu te superi
Pe un ceas care stă,
Timpule
Tu ştii doar
Că nu e pentru că nu te iubeşte
Ci alte raţiuni,
Care nu ţin de om
L-au blocat
La o oră anume,
(Aleasă de soartă)
Ce ţie şi lui,
Vă este poate arbitru

martie 2014

***

18 martie 2014

O fată ce lucra la Pariuri
Avea un prieten vatman
Care îi dădea sms, să iasă să-l vadă
Când trece cu tramvaiul pe lângă agenţie
Iar ea se grăbea bucuroasă
Să îi zâmbească necondiţionat
Încât se mai întâmpla, uneori
Ca el să-i împartă zâmbetul
Cu diverşi călători

Simplu mai zâmbea,
Aşa cum orice om şi-ar dori
Şeherezada celor o mie una
De călătorii

18.03. 2014

Soare fain

18 martie 2014

image

18 martie 2014