Archive for august 2014

„Obsesia gesturilor” se apropie de final… (fragmente)

29 august 2014

*
Cafele, vinuri,
Aşternuturi…

*
O picătură care cade acum
Pe undeva,

*
Câți din cei care încă se iubesc
nu-s împreună?

*
Şi câte dureri stau în spatele
Autocontrolului
Învăţat cu sudoare,
ca o limbă străină,

„Nu era buruiană, era floare,
Nu era nevinovăţie, era vină!”

*

Nebunatică tinereţea,
ca un val,
Care vine,
îţi udă chipul şi apoi

*
Sute de mii de ceşti,
Numai în Capitală
………………………
*

O picătură care cade acum
Pe undeva,
Poate stârni război,
Poate salva

*
Puterea stă în mângâiere
Sfidează timpul,

*
Chiar şi când îţi citesc poezii
E o formă de a face dragoste,

*
În singurătate egoismul a crescut
Ca o buruiană

*
O fată mi-a spus:
Mă mulțumeam și cu
Mult mai puţin

*
Eu care trăiesc din ideea de tine
Lipind termene,
De dorul a ceea ce reprezinți
*
Nu întina nimic din ce-ai iubit,
De dragul noului,

*
Dacă aş şti că plecarea mea
Nu-i doar trădare

*
Caut să nu mă joc
Cu sufletul, atunci când îţi vorbesc,

*
Era o perioadă
Când orice era mai bun
Ca nimic

*
O filă de ziar,
O mână de fată, un umăr
Şi poate o carte, pe care stă pus
Un pahar cu picior

*

Iarăşi în floare
Cireşii de-astă vară,
Decembrie..

*
De-alegi să crezi total
vei fi mințit

*
Niciun poet n-a fost numai poet,
I-am spus sorbind șampanie

*
Apoi nepăsări care au încătușat suflete,
Zile de luni – amare și amnezice,

*
Poeții care au scris despre vară
Au făcut cărți cu vară în ele.
Pagini,
Lumină,
Vârfuri de deget
Ce se scaldă în valurile
Răsfoitelor seri

*

Nu te mai chinuii
Dacă este să fie, va fi

*
Adio, sutiene agățate
Pe clanțele de ușă de cămin,
La revedere, sânge ce îmbujorai obraji.

*
Ș-apoi mă plimb
Cu gândul prin restaurante
Sau paturi,
Acolo unde tu ai adormit
Cu zâmbetul pe buze.

*
De fapt nu există distanțe în timp
Căci amintirile schimbă aceste distanțe
Un gând e de-ajuns să

*
Ce mai contează ca-mi spui
tot ce-mi spui
Daca ceea ce pierd e iubire

*

Priveşte cerul,
Are spărturi în el,
Din el curge lumină,
astăzi

*

Când va fi amiaza mai deasă
Atunci va trece şi tinereţea,

*
Trupurile au îmbătrânit,
Nişte haine uitate
În soare şi ploaie
Dar acoperă
Ochi vii ca luminile cerului

*
Parte din sufletul meu, marea
N-am s-o ating
Am sa adorm știind-o aproape
Valurile vor fi respirația
Ce îmi vor da
Liniștea nopții

*
Am băut o ultimă picătură de vin
Ca pe o ultimă picătură de sânge
Rană în căușul iubirii,
Singurătatea

*
Şi valuri singure
Şi pescăruşi desperecheaţi

*
N-am fost indiferent
Am încercat să ţin
De cruce chiar şi atunci

Reclame

Poetul…

29 august 2014

Trist val peste picioare singure. Spuma mării pupila ca pe-o insulă o va înconjura
şi cine îşi va răspunde la miile de gânduri, cu câţi pumni de nisip vei umple golul sufletului atunci când nu-i răspuns? Să nu râvneşti la altceva doar pentru că-i frumos, prea feminin deşi tu ştii că frumuseţea, ca şi libertatea nu pot fi proprietate, convenţiile menţin o linişte de fum.
Priveşte-n altă parte şi schimbă-ţi gândul aşa cum ai schimba o vorbă care-ţi place
dar simţi că orice continuare înseamnă mai multă suferinţă; aşa cum dai o pagină sau reînchizi o carte.
Nu reciti nimic, nu descifra priviri, nu te juca şi nici nu te iluziona c-o anumită stare se poate prelungi sau poate fi trăită, ori în etape, ori pe ascuns, planificând iubirea.
Când asociezi ba flori cu oameni sau momente, paşi pe nisip, diverse dăltuiri pe care numai timpul le erodează, zi cu zi. Sisific oamenii le fac, se bucură că nu mai suferă atât, dar ca într-o lege fizică descoperă că nici nu mai iubesc la fel. Iubirea se mută tot mai mult tot înspre sufletele în care viitorul îşi face loc, nimic din ce e static nu reuşeşte să răzbească în faţa ei.
Mirosul serii separă-l de adierea ce-l aduce. O soartă comună, un rol, o fi având să mângâie priviri.
Entuziasmul, setea de nou, dorinţa, mereu te-or înghionti; cu cât mai întuneric pleoapele lăsate îţi vor aşterne-n suflet, cu atât mai viu vei fi; căci vei putea să te trezeşti normal şi să te bucuri din resturi de lumină, din resturi de culori, din resturi de cuvinte, din tot ce altora le-a prisosit şi-au aruncat sau n-au văzut, orbiţi fiind de constanţa unui dulce pe care fără să realizeze nici nu l-au mai simţit. Cam asta e poetul, un om care trăieşte din resturi, făcând restul să se simtă întreg, să se valorizeze, aşa cum biblic ştim că orice părticică din om e univers curat. Pe cât le ignorăm, pe-atât ne plac atunci când sărutate sunt, ne doare când lovite sunt, suntem nepăsători la tot ce este în afara iubirii şi durerii.

26.08. 2014

*

29 august 2014

Scriitorii sunt niște poze
Așa cum erau ei tineri,
Fizionomii decalate de cuvinte,
Trupuri decalate.
Timpul mereu a înghiontit carnea:
„Hai, du-te spre pământ! ”
Zburată de vânt, poezia
Frumoasă ca o poză preferată

august 2014

„Mărie” poate fi orice femeie

29 august 2014

Unirea fm

29 august 2014

image

image

Constantin Predescu, Gheorge Ciul și Tinu Mates. De zeci de ani în slujba informarii corecte și la timp a oamenilor. Succes Unirea. De ieri si Unirea fm

Cronica unei tarabe eşuate

24 august 2014

Mereu au existat căutători de comori sub diverse forme, iar mai nou ideatice. Oameni care au crezut că apariţia unei persoane, o prezenţă care „zice” o idee le poate aduce o stare, probabil materială mai bună. Un om care odată pus în fruntea celorlalți nu va mai arunca mucuri de ţigară pe geamul maşinii în locul celor care o fac, un om care va respecta regulile şi legile în locul celor care nu o fac, un om care va munci în locul celor care nu o fac, un om care va fi un bun vecin, în locul celor care nu sunt.
Oameni care au fost, chipurile, prudenţi, din punctul lor de vedere, în a se afilia unei grupări sociale, de orice natură apar brusc cu „un nou proiect”. DEX „zice” că proiect înseamnă: „plan sau intenție de a întreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru”. Până aici nimic rău. Ce mă face să scriu acum este nu dorinţa de a schimba ideile celor care vin cu ele, ci o minimă contracarare prin conturare scriptica a previzibilului faliment pe care unii şi alţii ni-l vântură pe la nas.
Simplificând asemăn viaţa cu un târg. Găsești tot felul de oameni în el; la tarabe, cumpărători, oameni în trecere, hoţi, oameni ai legii, intermediari de produse, oameni care fac reclamă şi tot soiul de alte persoane.
Cel de la tarabă şi-a asumat rolul de vânzător. Ştim cin este şi ce vinde. Cu timpul şi cu atenţie aflăm dacă este cinstit sau nu, ce fel de caracter are şi chiar şi o parte din povestea vieţii lui. Şi în domeniul mărfurilor comunicarea cinstită tot raporturi sufleteşti generează.
Omul de la tarabă plăteşte taxe pentru că a închiriat spaţiul public, pentru a așeza taraba lui pe el şi pentru a câştiga bani.
Categoriile de oameni care mişună prin piaţă, era să scriu direct prin viaţă, sunt multiple. Cel cu taraba aparţine categoriei celei a comercianţilor, o parte din cei din târg aparţin grupului celor care cumpără – cumpărători. O altă parte, nedefinită tocmai pentru că se poate schimba oricând, aparţine celor care intenţionează să fie cumpărători şi încă nu au găsit ce căutau.
Apoi în piaţă sunt alte categorii mai mici, ca cele ale poliţiştilor care asigură ordinea, potențialii hoţi, cerşetori, oamenilor care doar trec pe acolo şi aşa mai departe. Sunt parte şi ele din spaţiul comun pentru o mai scurtă sau mai lungă perioadă. Apoi sunt şi categorii evaluate după trăsături fizice, etnice, și tot aşa, categorii şi iar categorii.
Per ansamblu, rolul pieţii, a târgului, este ca spaţiu comun,delimitatasumat în care cineva cumpără şi cineva vinde. Când guşti acasă dintr-o roşie bună, dacă stai să te gândeşti o fracţiune de secundă că cineva a semănat-o, a udat-o, a îngrijit-o, i-a smuls buruienile, a cules-o şi a transportat-o, apoi a expus-o şi tu ai cumpărat-o, deja începi să fii un om cu o anumită putere. Te gândeşti la o „filozofie a gustului” , a rodului şi care este contribuţia omului la o bucurie gustativă pe care o ai. Faci deja parte dintr-o altă categorie.
Drumul roşiei, de a cărei origine geografică te-ai interesat şi în funcţie de criteriile-ţi estetice şi nutritive ai ales-o, este în sine un univers. Te-ai uitat în ochii oamenilor care expuneau produse, erau mai mulţi, era concurenţă. Ai vorbit cu mai mulți sau în cele din urmă cu unul dintre ei. Ai cumpărat ţinând cont de factori obiectivi, cum ar fi raportul preţ – calitate şi aranjarea mărfii, şi factorii subiectivi, cum ar fi felul persoanei, modul în care arată şi se poartă cu tine, istoricul pe care îl aveţi.
Dintr-o dată în târg apare un om şi spune: „lume, lume, atenţiune! Toţi de la tarabe sunt expiraţi, habar nu au să vândă, marfa nu le aparţine, eu sunt cel care voi face o tarabă nouă şi vă voi vinde cea mai bună marfă. Să-mi fiţi alături! Ceilalţi vă mint, eu sunt cinstit”. Lumea se uită stupefiată. Cine este omul acesta nou? De unde a apărut? Credulii deja scot carneţelele să-şi noteze, pipițele îşi dau coate şi dezechilibrându-se reciproc aproape cad de pe tocuri, chiar şi oameni serioşi „pun botul”, iar o parte din cei care fuseseră nemulţumiţi că nu au găsit ce au dorit se întorc din drum spunându-şi: „dacă ăsta are, totuşi, dacă are bun, dacă are ieftin?”.
Proiect comun e mult mai dificil de facut decât un proiect individual; înseamnă în primul rând să cunoşti piaţa şi nevoile oamenilor. Nu doar ale unei categorii sociale. De aceea, cei care se angrenează în proiecte sociale, în care cer adeziunea celor mulţi, trebuie să aibă un parcurs nu doar la vedere şi o bună reputaţie, o anumită notorietate cinstită, dacă mă pot exprima aşa. Apoi trebuie să aibă marfa lor, produsă de ei, ca să poată pretinde sunt mai buni decât ceilalţi.
Apoi, proiect mai înseamnă să fii onest în relaţia cu semenii. De multe ori, chiar bine intenţionat fiind, dar imatur social, vinzi o formă de minciună celorlalți evaluând greşit ceea ce poţi oferi în raport cu ce au în mod just nevoie oamenii.

Prietenie

22 august 2014

image

Apus de august prin turla Cecului

12 august 2014

image

**

12 august 2014

Plouă exagerat,
Chiar de pe un cablu,
Ce părea adăpostit,
Cad picăturile
Ca-ntr-o perfuzie.
Plouă-n parcare
Pe maşina unui prieten
Dar mie gândul mi-e
Tot la grădini, la flori,
La păr, care s-ar răsuci
Dup-o ureche

*

11 august 2014

Când va fi amiaza mai deasă
Atunci va trece şi tinereţea,
Ca o hoaţă,
Când toţi vor dormi,
Vor citi,
Vor iubi,
Vor prânzi,
Tinereţea pe vârfuri,
Tiptil, tiptil.
Va trece
Pagină cu pagină,
Lingură cu lingură,
Vis cu vis,
Sărut cu sărut

By Me