Archive for aprilie 2015

Ce lipsește Generației Y?

26 aprilie 2015

După întâlnirea avută pentru a fi filmată, alături de o parte din colegii mei, dar și de domnii Solomon Marcus, Daniel Dăianu și Marius Stoian, care patronează ideea și proiectul România Noului Val, m-am gândit la câteva lucruri. Primul – ce lipsește Generației Y? Sunt mulți tineri, căci generația este mult extinsă și în afara cărții, autorii selectați fiind doar câteva repere.
Începem să ne cunoaștem între noi. Descopăr pe lângă calități care țin de evoluția școlară sau profesională, modestie și bun simț, trăsături definitorii în construcția unui om. Colegii mei și-au arătat interesul pentru dezbatere. Pe ce temă? Pe oricare. Descopăr primul lucru care nu este în regulă. Ar fi trebuit să avem o temă sau ar fi trebuit să impunem una. Încrederea în noi ne dă sentimentul că putem discuta pe orice temă , cu oricine, oricând. Este o greșeală. Nu se poate generaliza, s-a dovedit un mecanism ineficient. La fel, privind din perspectivă inversă, nu putem particulariza viața noastră profesională altor sfere de activitate. Este imposibil. Fiecare o ține pe a lui și domnul Bobby Păunescu, de care doar auzisem și care mi s-a părut un tip bine intenționat, în calitate de moderator, generaliza la rândul său. Are aceeași problemă ca toți ceilalți din afara Generației Y, cum să te raportezi la ea, la Generație. Nu știi ce să o întrebi, cum să o apuci. Prin ce se deosebește?
Ce lipsește Generației? Întrebarea îmi revine în minte. Probabil că un anumit tip de răbdare? În primul rând răbdarea de a ne citi unii altora contribuțiile la realizarea cărții, care a devenit un fel de act constitutiv. Probabil că toate generațiile au probleme cauzate de atacurile tehnologice la adresa atenției, cum bine scria cineva în România literară.
Domnul Marcus a crescut pentru câteva minute pulsul celor prezenți contestându-le, la modul general, capacitățile de raportare la internet. Este un intelectual care provoacă omul în sens pozitiv. Bobby Păunescu a încercat o onestitate riscantă, aceea de a spune că ce a făcut în viață a fost în primul rând pentru el, nu pentru țară. Așa am putea spune că în afara eroilor, nimeni nu face un lucru numai pentru țară sau chiar în primul rând pentru țară. De altfel este și greu să faci ceva pentru țară, așa, din prima. Întrebarea este pe cât de generală și simplă, pe atât de greu de satisfăcut. Noi ce am făcut pentru țară?
Mă gândeam așa – țara are deja mecanismele formate, nu trebuie să faci ceva pentru ea în plus de a fi un bun cetățean și a-i respecta legile. Elevul trebuie să învețe, angajatul să muncească onest, pensionarul să își ocrotească nepoții și să își trăiască viața frumos. Fiecare trebuie să facă un minim, pentru că tot ce este țara, „sistemul țării”, asigură fiecăruia o părticică realizabilă, în funcție de cât se poate.
Pare un clișeu, dar cea mai onestă formă de a arăta că îți iubești țara este să respecți tot ce respecți pentru că așa crezi că este bine și nu de frică și să îți faci datoria profesională, în primul rând pentru a-ți da ție sens, apoi pentru bani. Prin purtarea ta de acest tip, țara, nu riscă să pățească nimic rău, ba chiar se consolidează.
O chestiune ceva mai generală, dar de care și Generația Y este preocupată, este educația. Cu ce bani, cu cine, în ce mod?
Educația este o temă veche și generală, care mereu poate fi actualizată, este o filozofie, înainte de a fi sistem, în care multe din lucrurile vechi se dovedesc a fi bune, iar unele noi se impun grabnic. Cum să le îmbini? Cine nu ar aloca mai mulți bani dacă i-ar avea?
Generației Y îi lipsește doar sincronizarea și startul în fapte comune. Cam toți au aceeași idee, una curajoasă, de a contribui la modernizarea României. Sunt resurse de energie, forță intelectuală, exemple pozitive care pot funcționa, capacitate de relaționare. Generația Y trebuie să lucreze pe ateliere și să creeze micro-sisteme care să relaționeze la rândul lor între ele, înnoind și întreținând viața macro-sistemului dorit. Nimic nu se va putea face fără parteneriatul cu toate celelalte generații.
Eliberarea de gândire complicată. Un sistem nu este complicat. El poate porni și funcționa și de la două elemente. Două dar bune, eficiente și mai ales cu o raportare caracterială onestă unul la celălalt astfel încât să existe posibilitatea de a renunța non-violent la ceva care nu funcționează. Eșecul unei acțiuni nu trebuie perpetuat prin acuze nesfârșite. Este un fel de punct și de la capăt, iar oamenii vor ști să răsplătească faptul că îți dai silința și te vor sprijini.

București, 26 aprilie 2015

Reclame

Bing!

23 aprilie 2015

image

**

21 aprilie 2015

Poți să ai dreptate,
Și să știi că ai,
Dar cea mai frumoasă
Parte a dreptății
E când ai empatie
Cu cel ce-ți greșește
Și surâzi

21.04. 2015

Mulțumesc pentru că mă citiți de peste 10 ani

16 aprilie 2015

image

Poezia de azi

15 aprilie 2015

image

****

14 aprilie 2015

După ultima postare, cea în care îmi exprimam un fel de durere față de situațiile în care uneori oportunismul ne orbește, am fost sunat de un prieten care mi-a zis să iert. Cred că nici nu sunt vrednic să mă poziționez în postura de a ierta, fiind la rândul meu păcătos, în unele situații de viață oportunist, în altele răzbunător și uneori rău. Am restructurat postarea și am rezumat-o doar la „cei” care n-au nici un fel de regret. Care „cei” nici nu mai contează cine sunt individual, pentru că nici eu nu-i vizualizez. Probabil cei care te fac să ții la ei apoi se înstrăinează, pentru că situațiile de viață se schimbă. Asta ar putea fi partea din Evanghelie simbolizată în comportamentul lui Petru, după condamnarea lui Isus. Deși îl iubea se leapădă de el, fapt prevăzut de Mântuitor. Întâmplarea este consemnată de toți cei patru evangheliști (Matei XXV 69-75, Marcu XIII, 66-72, Luca XXII, 54-62, Ioan XVIII, 15-18, 25-27)
Într-un interviu recent, academicianul Răzvan Theodorescu, se arăta sceptic în ceea ce privește o îndreptare a poporului român din acest punct de vedere, rădăcinile vasalității fiind prea adânci intrate în subconștientul colectiv. Poate că psihologic se poate explica și printr-o teamă de periclitare a viitorului, uneori obiectivă biologic. Cel mai mult mă bucur însă că descopăr Biblia ca fiind primul manual de psihologie al omenirii.

*

12 aprilie 2015

Hristos a Inviat! Celor care nu regretă nimic, o, da, Hristos a Inviat!

Amanții fideli

11 aprilie 2015

În eșalonul doi afectiv există o categorie de oameni care sunt amanți fideli. Este vorba despre femei și bărbați deopotrivă, copiii celor din generația industrializării (despre care am scris în eseul „O nouă generație afectivă”). Sunt sigur că dacă ar fi să folosim un eșantion format dintr-un număr de amanți fideli autodeclarați, spre exemplu cu un grup experimental care au părinți ce s-au manifestat activ-afectiv în anii comunismului, am putea ajunge la o concluzie interesantă.
O parte din tinerii care au eșuat în încercări maritale s-au reorganizat emoțional și au devenit amanți. În primă fază nu și-au conștientizat statutul, li s-a părut o necesitate sau a devenit kinky să aibă o relație cu cineva căsătorit. Erau amestecate laolaltă nevoia de sex, contextul, dezorganizarea afectivă, ideea de nou, dorința de experiență. Acești viitori amanți fideli nu au dobândit această titulatură la prima aventură de după căsnicie. Pe de-o parte sentimentul de regret al anilor irosiți (cum că ar fi putut gusta mai mult din viață dar „au stat” fideli) precum și pornirea conservatoare moștenită din modelul familial, s-au constituit în factori pentru formarea categoriei numită „amanți fideli”. Termenul extins este de „amanți aproape fideli”, pentru că mai sunt situații în care alternativa este folosită ca monedă de negociere, uneori ca o supapă a stimei de sine.
Amanții fideli vor o marjă de siguranță. Asocierea faptului că au fost nefericiți ca făcând parte într-un legământ pe care l-au respectat, îi determină să fugă de o anumită nouă asumare. O nouă asumarea ar fi asociată unei posibile nefericiri, în ceea ce îi privește. Mai simplu spus – nu mai vor o nouă asumare pentru că nu mai vor o nouă posibilă nefericire. Ei știu bine că responsabilitatea are două tăișuri foarte ascuțite.
Nedesprinderea de responsabilitate la timpul potrivit, aș spune că este unul dintre momentele „cheie” în care se îmbolnăvesc oamenii care pun suflet. Lipsa luării deciziei când trebuie poate îmbolnăvi un om. („Fii bărbat, ia decizii”, mi-a spus într-un moment important de viață un om drag. Nu mi-a spus și ce decizii. Am luat, ca și cum m-aș fi aruncat în gol, într-o apă a cărei adâncime n-o cunoșteam ).
A nu avea curaj să iei decizii înseamnă să prelungești, mințindu-te, ceva ce nu îți place. Relația dintre indecizie și răbdare este de studiat. Lupta pe care o vei duce cu impunerea propriei minciuni, împotriva ta, va evolua în funcție de vârstă și experiențe. De unde apare sentimentul că trebuie să iei o decizie dacă nu din ceva care nu funcționează și care te pune pe gânduri? Dar cel al amânării, dacă nu dintr-o teamă de necunoscut și din responsabilitate?
Amanții fideli au un anumit tip de eroism în comportamentul lor. Ei pierd momentele formale, convențiile sociale – sărbători, fie că este vorba de Paște, Crăciun sau Revelion, zile de naștere sau onomastice, în care stau departe de iubiții lor căsătoriți – rabdă, amână sau speră.
De multe ori le este greu să își imagineze că nu este suficient să oferi fidelitate pentru a o și primi, așa cum greu le este să o pretindă, având în vedere că știu bine ce înseamnă o convenție, au trăit-o. Cei mai maturi în gândire dintre ei nu se iluzionează și merg înainte sperând sau amânând din nou. Mai amuzante sunt situațiile când, după o ghiftuire în familie, amanții-căsătoriți le cer amanților-fideli dovezi de fidelitate.
Viața merge înainte. Emoțiile își urmează cursul și intercalările conjuncturale devin frici pentru unii și speranțe pentru ceilalți. Sentimentul de fidelitate are la rândul său două tăișuri interpretabile. Ce este fidelitatea? Este obligație sau este sentiment pur și simplu?

11.04. 2015

Episoade

7 aprilie 2015

image

*

6 aprilie 2015

Ce  poet ar mai fi poet
Nemințit, neînșelat, neiubit
Mușcă  din el
Ca niște câini  de lumină
Dând  razelor șansă

Aprilie 2015