Archive for iulie 2015

Ieri la Academia Tehnică Militară

29 iulie 2015

image

Reclame

Case nu culise

26 iulie 2015

În loc să se piardă în formule radicale și repetitive, opoziția, ar putea face ceva constructiv pentru tinerii acestei țări. Ar putea să fie vocea lor în ceea ce privește reimpulsionarea construcției de locuințe. Să ceară ca din surplusul de bani care există la bugetul de stat, Guvernul, să demareze în parteneriat cu mediul privat(sau nu) un nou program de construcție de locuințe. Ultimul om politic ce a construit locuințe în România a fost Adrian Năstase, prin programul ANL.
Care ar putea fi pașii? Se evaluează numărul aproximativ de tineri care au nevoie de locuință, în fiecare sat și oraș. (Primăriile ar putea demara ușor acest proces.) După ce se obțin cifrele și cererile de locuință se face calculul. Se stabilește efortul bugetar și câte locuințe se construiesc anual. Care sunt prioritățile, în funcție de criteriile de alocare. Se stabilesc chirii suportabile, așa cum s-a mai întâmplat, apoi se dă chiriașului posibilitatea de cumpărare a locuinței. Acest proiect se poate extinde și pentru sedii de firmă, cu regim normal de chirie.
Pentru profesori și doctori se face un paragraf special. Aceștia trebuie să aibă prioritate în a primi locuință datorită rolului social pe care îl au. Unii educația, alții sănătatea comunităților din care fac parte. Cum putem să-i lăsăm să-și dea toate veniturile pe chirie? Cum să rămână în sistem fără un minim de beneficii, ca să poată trăi? Piața liberă înseamnă fiecare se descurcă așa cum poate, nu? Supraviețuiește doar eficiența materială, cuantificabilă în bani lichizi.
Asta este doctrina liberală din câte știu, nu? Supraviețuiește cel care poate, inclusiv societatea. Dacă nu, nu. Supraviețuiesc doar cei care au abilități de dezvoltare financiară sau care se pot asocia în vederea obținerii de profit. Mai supraviețuiesc cei cu moșteniri și cei ai căror părinți au avut posibilitatea de a plăti școala. Dar ce fac pentru cei care se pricep la toate celelalte meserii de care societatea are nevoie și care nu se pricep să facă bani? Cum îi integrez fără ca ei să se simtă umiliți deși își fac bine treaba?
Da, opoziția ar trebui să se ocupe de teme mai serioase. Ar trebui să ia o temă și să meargă cu ea până în pânzele albe. O temă veche și dureroasă, locuințele și locurile de muncă. Facilități pentru tinerii dascăli și doctori. De aici, din mijlocul oamenilor, se văd doar jocuri de culise. „Dați-ne puterea nouă și vedem noi ce facem cu ea! Nu vă spunem acum!” Ba da, spuneți-ne, arătați-ne cum! Vrem o temă implementată, dusă până în pragul minimei diferențe de majoritate parlamentară și de acolo nouă oamenilor să ni se ceară sprijin. Iar oamenii să se întâlnească (cu) trimișii lor în Parlament și să spună: sprijiniți-ne cu proiectul respectiv, chiar dacă aparține adversarilor voștri politici. Oamenii nu au doar puterea votului, au și uriașa putere a influențării reciproce, pe modelul telefonului fără fir. Dacă vreți o paranteză, pot spune că tocmai de aceea n-a căzut Victor Ponta când au vrut adversarii lui. A avut sprijinul tacit al celor mai mulți dintre oameni. Oamenilor nu le plac deciziile luate în cercuri izolate și apoi servite, pentru a fi înghițite. Societatea românească s-a maturizat.
Disperarea opoziției este deci nefirească. „Nu mă interesează ce culoare are pisica, șoareci să prindă” spune o zicală. Guvernul acesta a prins „șoareci”. Se pare că oamenii asistă la această zbatere nervoasă a opoziției și nu se bagă în conflict. Cu toate acestea, opoziția, în loc să se facă vocea „mea” om din țară, are așa, o rușine ca de gura satului, vai, dar ce ne facem, că suntem decalați de președinte, el este la putere și noi nu.
Păi nu dragilor, e doar o chestie temporară, ține de popularitate. În psihologia poporului român s-a demonstrat însă că mai devreme sau mai târziu se aplică: „eu te-am făcut-ul, eu te omor-ul” .

26.07. 2015

De vacanță

24 iulie 2015

Am umblat zilele acestea prin sate. Am stat de vorbă cu oamenii, am mers în curțile lor, în grădini,  în magaziile de cereale. Am vorbit despre agricultură,  despre vreme, despre Victor Ponta, chiar și despre viitorul meu :). Este România reală. Am aprins o lumânare la Cricău, la mormântul prietenului meu Cristi, dedicat profesor de matematică, răpit celor dragi la 33 de ani, în vara lui 2009. Am povestit cu bunicul meu a suta oară amintirea lui cu Iuliu Maniu, din 1938, apoi despre papine (femei care făceau lipeala între tineri) din Rădești, din anii 50). M-au vizitat prieteni, noi și vechi, m-am jucat excesiv cu Bubi. Un văr, când m-a vazut, a oprit bucuros mașina și ne-am îmbrățișat.
Vreo câteva zile n-am mai avut net. Am tras concluzia că la școlile politice de vară sau orice anotimp, trebuie făcută practică reală,  mersul în curțile oamenilor și statul de vorbă cu ei. Nu văd rostul școlilor de vară facute doar la Mamaia, unde să ne alcolizam și să agățam, apoi, morți de somn la dezbaterile de a doua zi să ne jucăm pe telefoane. Văd practica politică altfel. Politica este de fapt viața reală.  Oamenii au nevoie de sinceritate și iți dau și iți spun tot ce ai nevoie să știi.  „Întoarce -te în politică,  Flaviu!” așa mi-a strigat un om cu pălărie de paie, de pe bicicletă.  Strigatul lui valorează mult mai mult decât un vot. Alții mi-au spus în șoaptă,  iar unii doar mi-au sugerat. Vom vedea. Important este că resursa speranței se menține la cote înalte și nu putem noi greși cât pot oamenii ierta și iubi. Pe curând!

image

image

Radesti, Alba

17 iulie 2015

image

image

image

image

*

10 iulie 2015

image

Hai-ku 6 ( 2015)

4 iulie 2015

Aud streașina,
Cântec ce numai stropii
Mari de vară dau

**

4 iulie 2015

image