Archive for decembrie 2015

O poezie scrisă anume pentru decembrie

21 decembrie 2015

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta – murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua feţe
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Octavian Paler

Reclame

Lecție

9 decembrie 2015

„Cu zeci de ani în urmă am avut o pacientă cu cancer la sân, care în adolescență avusese o perioadă de certuri dure cu tatăl ei negativist. Dorind foarte mult să se împace cu el, să reînceapă o relație armonioasă, a așteptat până când tatăl a dus-o cu mașina la colegiu, când putea fi doar cu el câteva ore. Dar mult dorita călătorie s-a dovedit un dezastru: tatăl nu s-a dezmințit, a bombănit încontinuu despre râul urât, plin de gunoaie, de pe marginea șoselei. Ea nu vedea niciun fel de gunoi în râul rustic, neatins. Nu avea ce să-i răspundă, așa că a tăcut și nu s-au mai privit tot restul călătoriei.
Mai târziu, a facut aceeași călătorie singură si a rămas încremenită când și-a dat seama că erau două cursuri de apă – pe ambele părți ale șoselei. ” De data asta conduceam eu, mi-a spus cu tristețe, iar râul care se vedea pe partea șoferului era exact așa de urât și poluat cum îl descrisese tata”. Dar când a învățat să privească pe fereastra tatălui ei, era prea târziu – el nu mai era. Povestea mi-a rămas în minte și de multe ori mi-am spus și mie și studenților mei: Privește pe fereastra celuilalt. Femeia care mi-a spus această poveste a murit la scurt timp de cancer la sân și regret că nu pot să-i spun cât de folositoare mi-a fost povestea ei de-alungul anilor, mie, studenților mei și multor pacienți. ” Irvin D. Yalom – Darul psihoterapiei

Prin Bucureștiul misterios

8 decembrie 2015

image

**

5 decembrie 2015

„Când îmi amintesc de aceste apăsătoare ticăloșii ale vieții rusești pline de sălbăticie, mă întreb uneori dacă face să vorbesc de ele. Și, de fiecare dată, îmi răspund cu o convingere mereu nouă: face, deoarece ele-s un adevăr adânc înrădăcinat, care n-a fost stârpit nici până în ziua de azi. Și acesta-i adevărul pe care trebuie să-l cunoști temeinic, ca să-l poți smulge cu rădăcină cu tot din mintea și din sufletul omului și din viața noastră apăsătoare și rușinoasă.”( Gorki, Copilăria)

Pericolul „iarmarocizării” schimbării

2 decembrie 2015

O idee care mi-a atras atenția în ultima vreme a fost cea a apariției unor noi partide care caută tineri. Pe față, ca la iarmaroc: „Partidul Cutare al Noului și Neprihănirii caută tineri pentru schimbarea clasei politice”. Este iarăși o mare minciună și o prelungire cu încă patru ani a unei minime reforme politice. Această schemă care nu știu încă dacă este coordonată sau nu, dacă va căpăta amploare, va împiedica partidele tradiționale (cu structuri reale) să se reformeze. Atât și nimic mai mult. Am și argumentele pentru ceea ce afirm. Un partid nou, înființat din temelii și făcut numai din tineri nu are cum să reziste pe „piața” politică. Ori în spatele lor vor sta niște inși dubioși, despre care nu știm cine sunt și care îi vor coordona în munca organizatorică de partid, ori vor eșua lamentabil, chiar comic, asemenea unor copii cărora li s-ar da pe mână cheile unei uzine și li s-ar cere s-o administreze și să facă profit.
Partidele clasice ca PSD și PNL, dar și altele, sunt obligate să facă două lucruri simple. Primul ar fi eficientizarea organizațiilor de tineret. Asta ar însemna susținerea cât mai multor activități utile și deschiderea unor colaborări între tinerii acestor partide și tinerii specialiști (cei care vor face politică doar până la prima dezamăgire, apoi se vor întoarce la specialitatea lor) Trebuie gândit un plan de menținere a specialiștilor aproape de fenomen, pentru că cei mai mulți nu înțeleg și nu agreează instabilitatea politică.
Al doilea lucru ce trebuie făcut este înființarea mentoratului politic. Asta ar consta în alegerea unor mentori, oameni cu experiență politică și administrativă care să mentoreze mai mulți tineri care vor prelua sau nu frâiele administrației. Politica trebuie să le spună tinerilor că există și varianta „sau nu-ului”. Nu în toate cazurile cine se pregătește pentru o activitate politică ajunge și să conducă și să administreze banul public. Până la urmă politica asta are ca scop, administrarea banului public (colectat din taxe și impozite) sub forma unor diferite politici și deci influențarea unor activități care să asigure o viață bună pentru oameni.
Practic, în mentoratul pe care îl au în obligativitate oamenii cu experiență politică, trebuie să se distribuie ideea misiunii pe care fiecare va trebui să o aibă. Tu ce fel de bine vrei să faci odată intrat în politică? (ar trebui scris asta încă de pe adeziune) Iar tânărul își va alege o categorie mai largă în care țintește să se implice, atât în interiorul vieții de partid, cât și în afara lui. E simplu, o reînsuflețire a departamentelor dar cu alegerea unor mentori potriviți. Nu înseamnă că un șef de departament este și un bun mentor, tocmai de aceea între ei nu trebuie să existe o competiție inutilă – mai multe poduri, mai puține garduri!
Reluarea taberelor politice (ca ideale activități de dezbatere și înțelegere a fenomenului) și a cursurilor de campanii electorale sunt adevărate școli de formare, care modifică în sens bun mentalul tinerilor care se implică în politică. Lăcomia și-o gestionează fiecare cum poate. Ea nu are nimic de-a face cu politica. Ceea ce vedem noi la televizor și spunem că nu ne place, pentru că se fură, nu este politică, este lăcomia unuia sau a altuia inserată în politică, pentru că politica administrează banul public. Cineva tot trebuie să facă politică până la urmă. Chit că se numește tehnocrat, chit că se numește apolitic, odată ajuns în funcția publică, aceasta se numește politică. Respectivul, reformat sau nu, nou sau vechi, specialist sau nu, este om din politică. Spre exemplu domnul Cioloș, ieri, la parada militară de 1 Decembrie, mângâia veteranii de război și îi îmbrățișa pe copiii militarilor care au murit în Afganistan. Făcea politică și imagine. Cred că era sincer în demersul domniei sale, chiar cred asta dar tot politică se cheamă că făcea. Dacă nu ar fi fost prim-ministru ar fi avut posibilitatea să o facă? Desigur nu sau în foarte grele condiții și oamenii aceia n-ar fi înțeles gestul, pentru că nu ar fi știut cine este persoana și ce vrea de la ei. Un om cu o demnitate publică este un om care face politică și căruia i se face loc să treacă, tocmai pentru că mai mulți oameni, prin votul lor, l-au investit cu o autoritate. (Nu este cazul domnului Cioloș, deocamdată, dar fie și un lup mâncat, tot deocamdată, de oaie. Cum nu știu cum să mă raportez la un Guvern în care CDR-istul Dudu Ionescu și-a pus câțiva oameni de încredere. Asta vom vedea).

Flaviu Predescu

1 Decembrie

1 decembrie 2015

Ce înseamnă pentru mine 1 Decembrie? Ceva între între primul drum făcut de la Cugir la Alba Iulia în 1996, într-o înghesuială infernală, și ziua care azi a început și care nu știu cum va fi. Nu înseamnă neapărat puști, parade și elicoptere, deși m-am bucurat de ele din plin, mai ales în 1997, la Alba Iulia. Am trăit-o și ca adolescent și ca tânăr politician, 9 ani membru social democrat. Apoi ca angajat al SRI, trimis 8 ani la rând să depun coroana din partea instituției, la Alba Iulia. A însemnat adesea prilej de reîntâlnire cu vechi prieteni și misiune apostolică, de a face și alți oameni să prindă fiorul unicului sentiment(doi în unu) al aniversării și comemorării pe care ți-l dă această zi, mai ales când o trăiești la Alba Iulia. Mai înseamnă numele facultății și anilor mei de studenție, cântecele lui Furdui și Veta Biriș, poveștile bunicului, pe care și el le auzise din sat, de la cei care fuseseră la fața locului în 1918, la Alba Iulia. Cu accent pe uriașa mobilizarea care se făcuse la 1 Decembrie 1918, „cu care, căruțe, tricoloruri și costume naționale”.
Să nu uităm că dincolo de Primul Război Mondial, Marea Unire a fost mai ales o victorie a politicului și a diplomației de la București și un respect al partenerilor noștri vestici.
Anul acesta am decis să rămân în capitală. Pentru tinerii noilor vremuri, 1 Decembrie trebuie să însemne mai mult ca oricând prilej de reflecție și de luare aminte. Mă gândesc cu responsabilitate și sunt sigur că nu sunt departe de adevăr, că nu biologia va fi argumentul generației mele. E poate pentru prima dată când uzul și dovada înțelepciunii trebuie făcute în primul rând de către tineri. Ei nu au voie să se lase îmbătați de ideea că totul li se cuvine doar pentru că s-au născut mai târziu. Până la ei, alții și alții au făcut câte puțin pentru această Românie aflată acum în plină dezvoltare.
La mulți ani!Flaviu Predescu