***

N-am știut să mă bucur
Când dup-o noapte de 2012, la Vama Veche
Am văzut cărarea de lumină roșie spre lună,
(Sau într-o altă noapte, când era albă
La Neptun
N-am știut să mă bucur
Pentru că n-am știut să mă opresc)

Mi-am stricat nenumărate luni de septembrie
Uneori și începuturi de octombrie,
Încercând să continui
Ce începuse pe ne pusă masă, vara.

Nu, n-am știut să mă bucur
Așa cum n-am știut să las de mână
Așa cum n-am știut să renunț,
Dinainte de a mă atașa.

Mereu și mereu, m-am chinuit
Să păstrez emoția, intensa emoție
Sortită să se destrame în zori,
Habar n-am avut.

7.05. 2017

#poeziipredescu

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: