Archive for septembrie 2017

La Forbes 2017

28 septembrie 2017

image

Reclame

Strada de Carte 2017

22 septembrie 2017

image

Mulţumesc celor prezenţi aseară. Un public minunat. Dacă ştiam că „Noapte bună iubire” e atât de îndrăgită o citeam cu mai multe ocazii.

Lecturi publice, joi, 24 septembrie, ora 20.00, BCU

18 septembrie 2017

image

„Umbra”

15 septembrie 2017

O lună fără Facebook?

10 septembrie 2017

Uneori istoria personală se reconstituie din „rapoarte”, nu doar din jurnale sau alte creații. Așa că mi-am propus ca în luna august să nu mai accesesz Facebook de pe telefon (dar nu și de pe lapotop!).
Drept urmare, în perioada 1-17 august am rezistat tentației de logare fără probleme. Am intrat cele 15 minute pe zi de pe laptop și am scris câte ceva scurt sau doar m-am uitat în treacăt peste gardul virtual. Am observat repede că am omis câteva zile de naștere, pe care Facebook-ul, fidel din fire, nu le omite și am constatat că mi-am lenevit „o țîră” mintea și spiritul organizatoric, pentru că pe foarte multe dintre aniversări, până acum 2-3 ani știam din cap, asociativ. „Cutare dată este lângă cutare zi de naștere, când s-a întâmplat cutare lucru, unde s-a nimerit să fiu!”

Intrând atât de rar,statistic n-am mai prea dat multe like-uri și ușor, ușor nici n-am mai prea primit. Corect, nu? Sincer, ăsta este unul dintre cele mai sensibile mecanisme ale Facebook-ului. De ce? Oricât ne-am codi, ne uităm cine ne apreciază și uneori avem așteptări să ne aprecize fie oameni pe care îi „like-uim” la rândul nostru, fie colegi sau prieteni cu care ne purtăm „fain”, fie ne sar în ochi „absențe”, de parcă mulțumirea noastră ar trebui validată prin acel buton. Aici se creeazpă o distorsiune perceptivă sau o înstrăinare – „It is all about affection/ attachament sau self esteem” Fiecare cum ne gestionăm toate astea, câtă importanță le dăm și cum ne raportăm la ele. De-asta spun sincer că dacă aș avea opțiunea să scot posibilitatea de reacție la postările mele, aș face-o și ca să înlătur, în primul rând din propria minte acest joc al interpretărilor.

De ce să mă înrobesc în așteptări și reflexe? Fie numele lui Pavlov lăudat. Simulus control se leagă și cu reflexul dar și cu structurile de atașament. Ca să fiu „truistic” unor oameni le pasă de toate astea, altora nu le pasă.

De exemplu, un foarte bun prieten și-a desființat contul și nici că l-a mai reînființat, dar asta nu înseamnă că a rămas neinformat. Știe tot ce se întâmplă de pe site-uri, în schimb a evitat să i se mai facă agenda vizuală de către cei din listă, care, în multe privințe, de ce să nu recunoaștem, este clișeistică. Concluziile mele sunt următoarele:
Unu: stimulul a fost cel care m-a scos după 17 august din îngrădirile auto-izolaționiste pe care mi le-am impus. Am vrut să public un articol și trebuia să-l promovez. Spre exemplu, urma să am în 21 septembrie o lectură publică de poezie și deci trebuia făcut un eveniment. Voiam să știe lumea că recit. Nu să-i ignor, iar un afiș la „făgădăul” din sat era mai puțin vizibil.
Apoi „doi”, faptul că momentele așa-zis „moarte”, cele de la cozi mai ales, sunt cele care m-au făcut să intru de pe web, dar de pe telefon, prin Google. Ce să vezi, odată avut cont Facebook pe telefon, nici nu era nevoie de parolă.
Și „treii” este că doar o zi am avut contul dezactivat total, tot prin preajma zilei 17 gustar, iar taică-meu m-a întrebat panicat dacă mi-am desființat „Facebookul”. Îi plăcea să mă vadă prin el, ca de la fereastră, în copilărie.

Cam asta în linii mari. Am rezistat, în modul pe care eu mi l-am impus, din 1 până în 17 august. Neavând obiceiul să accesez profile intrând direct pe ele, mi se derulaseră cam aceleași imagini, care uneori dispar brusc, absență care stârnește confuzii, după ce s-a instalat o rutină. Dar e bună rutina? Chiar și rutina „binelui”? E bine oare ca ceilalți să ne aprecieze constant, doar pentru că în viața de zi cu zi suntem oameni faini sau pentru că odată sau de mai multe ori ne-am ajutat sau pur și simplu?

Deci cu cât devi mai vechi în Facebook, cu atât „armele” sunt tot mai în mâinile tale, ca interpretare, dar parcă ajungi mai dependent (deci mai slab) și atunci armele sunt în mâinile acestui sistem social de relaționare virtuală. Asta pentru că trăim din a ne povesti viața. Pe Facebook este tot timpul măcar o persoană care ne ascultă și deci (în interpretarea noastră) ne înțelege și ne apreciază. Și atunci ne atașăm. Atașându-ne, inevitabil, din când în când și suferim.

 

Lecturi publice Flaviu Predescu 2017

8 septembrie 2017

Joi, 21 septembrie 2017, la ora 20.00, voi susține lecturi publice poetice, împreună cu Mireille Rădoi, în cadrul festivalului Strada de Carte, de la Biblioteca Centrală Universitară. Intrarea se face strada Boteanu, vizavi de monumentul Cartofului străpuns. Vă așteptăm!

Muzică instrumentală Costin Soare și Ionuț Bogdan Ștefănescu.