Archive for februarie 2018

Jung

27 februarie 2018

„Se întâmplă frecvent ca femei care nu-și iubesc bărbatul cu adevărat să fie geloase și să-i distrugă prieteniile. Ele vor ca el să le aparțină cu totul, tocmai pentru că ele însele nu-i aparțin. Sâmburele oricărei gelozii este o lipsă de dragoste.” (C.G.Jung, Amintiri, vise, reflecții)

Reclame

**

5 februarie 2018

Când trăiești, îți duci greutățile pe picioare,
Cu genunchii care scârțâie,
Cu capul care vâjâie
Și nicio moarte nu te impresionează într-atât
Încât să schimbi ceva la tine
Apoi te enervezi
Și înjuri și blestemi și uiți să te rogi
Iar atunci, când o faci, ajungi să reciți

Când trăiești, mergi pe culoarul tău
Și doar în amintire,
Pe rafturi diferite stau
(Neamestecate)
Bucuriile și tristețile

4.02. 2018

Bogdan Gavrilă

2 februarie 2018

A murit la 34 de ani prietenul meu Bogdan Gavrilă. Îmi plânge sufletul și realmente nu știu ce să spun și să simt. Vestea am aflat-o la Köln, de la bunul nostru prieten Marius Stoian. Infarct.
Ieri am purtat o discuție cu Bogdan care mă întreba dacă să bage în buletinul de săptămâna viitoare articolul meu de ieri, dspre teatru, trimis în privat unor prieteni. Și brusc am realizat că în orice, săptămâna viitoare se poate să nu mai existe niciodată. In-cre-di-bil!
Cu Bogdan am ajuns să mă cunosc după ce m-a selectat să fac parte din România Noului Val, în 2014. A insistat, mi-a scris emailuri, iar eu neștiind despre ce e vorba l-am amânat. Apoi ne-am cunoscut și am devenit prieteni. Iată, cum viața și moartea dau valoare unor momente, și mă gândesc acum cât de prețioase au fost orele petrecute împreună, în august, la botezul fetiței lui Andrei Stoian, la Intercontinental. Atunci, stând unul lângă altul, Bogdan mi-a pus 1000 de întrebări despre Softul GE, pe care îl citise și începea să-l descifreze. I-am răspuns cu toată sinceritatea din lume și sunt acum, în acest moment, atât de bucuros că am fost sincer. Îl bucura să-i confirm. Bogdane, mi-e atât de greu să-mi imaginez Club România fără tine! Bogdane, cum de nu s-a îndeplinit profeția mea, când spuneam: „tu, care ne cari acum nouă scaune, umil, discret, vei ajunge președintele României”.
Apoi, în 2015, la un recital de poezie pe care l-am ținut, a venit și mi-a spus: „e prima dată când te aud citind poezii, și e fantastic…”. A murit deci un mare prieten și un om care mi-a crescut stima de sine și încrederea în mine. Mie și probabil și altora, un om care ne-a pus pe noi în lumina reflectoarelor și a zis: „spuneți, apoi faceți!” Nu, nu poate fi adevărat! (Dar am multe amintiri cu el, în atât de puțin timp) îl îndrăgeam și când clama exact opusul lucrurilor pe care le credeam. Realmente mă doare sufletul, mă doare sufletul…

image