Aurul n-are trecere-n rai

 

 

Flaviu George Predescu

 

  

Prolog

 

 

“Aurul n-are trecere în rai” înseamnă cuprinderea unor stări sufleteşti dintr-o  perioada importantă a vieţii mele. În aceşti ani am scris departe de locurile natale, având trăiri diferite, tocmai de acea am considerat că ar fi păcat să nu aleg câteva gânduri pe care să le împart cu cei interesaţi de descoperirea unor emoţii sub o altă formă.

Consider că este datoria fiecăruia dintre noi de a pleda pentru iubire şi de a descoperi modalităţi de comunicare, adaptate cerinţelor unei lumi aflată în viteză şi cât mai tentată de a sacrifica lucrurile care ţin de suflet, în detrimentul celor materiale.

Titlul volumului mi-a fost influenţat de poemul „Om în amurg” aparţinând scriitorului Zaharia Stancu, pe care în aceşti ani l-am descoperit, citindu-l şi simţind că poeziile şi cărţile lui îmi umplu un gol al sufletului care în ultima vreme îşi cronicizase o suferinţă pe care nu puteam să o explic.

          Emil Cioran spunea că în natura poporului român stă nevoia de a se explica. Până şi un bine care se întâmplă născând în român, automat, nevoia de a-l justifica. Nu îmi voi explica dorinţa şi nevoia de a scrie poezii, considerând nedrept un astfel de gest. Voi milita însă pentru ca tinerii să aibă modele pozitive. Acest lucru poate fi făcut prin a le transmite celor care ajung să răsfoiască o lucrare pe care tu ai realizat-o, o stare de energie, optimism şi dorinţa de a cerceta, a crea şi a relaţiona. În definitiv nevoia de a iubi nu doar literele sub o formă sau alta, ci de a iubi ceea ce ele ne transmit ele, sentimentele pe care le nasc în noi.

          Mesajul creaţilor pe care le-am înfăptuit se vrea unul determinant în lupta cu diferitele metehne ale societăţii, fiecare cititor legitimându-se, în opinia mea ca adversar declarat al unei societăţi bolnave de cangrena nepăsării.

          Rămân cu picioarele pe pământ şi ştiu că a scrie poezii astăzi stârneşte pe faţa multora zâmbete, pe care nu ştiu cum să le descifrez. De multe ori am sentimentul că cei din jur nu vor să mai admită această „demodată” formă de comunicare. Din fericire, există însă o largă categorie de tineri, care caută în linişte răspunsuri la multe dintre întrebările pe care le au, făcând însă ceva concret.

          Volumul „Aurul n-are trecere în rai” poate fi interpretat ca fiind şi un act de curaj. Fiind deja al treilea volum de poezii publicat în ultimii patru ani, el mă obligă să privesc poezia drept în ochi, dar mai ales pe cei care vor să-şi exprime puncte de vedere cu privire la aceste lucrări.

          Citind în aceşti ani autori consacraţi, mă întrebam uneori dacă nu mă acopăr de ridicol scriind poezii. Mi-am dat însă seama că nu ai cum să te acoperi de ridicol atunci când vrei să faci bine. Consider astfel, că prin nenumăratele mesaje pozitive pe care le transmit poeziile, încerc să fac bine, încerc să ajut, să alin sau să încurajez. Puterea exemplului este de un impact zdrobitor atunci când interacţionează cu critica neargumentată.

          Acest volum poate fi considerat aportul meu la momentul 2009, în ceea ce priveşte argumentaţia mea ca muritor, în dialogul cu Creatorul. Îmi doresc ca lumea în care trăiesc să continue, să fie vindecată. Este scrisoarea mea deschisă către Dumnezeu şi către oameni, prin care primului îi cer să nu ne uite, să nu ne abandoneze, atâta timp cât încă mai sunt fiinţe care trăiesc în simţire, iar celorlalţi le cer raliere. O misiune comună, pe termen nelimitat de a înclina balanţa lucrurilor bune, în detrimentul multor nedreptăţi care se întâmplă.

          Nu sunt nici pe departe naiv să cred în valoarea de manifest a unui volum de versuri. El se vrea mai degrabă un nou argument adus celor care îl aşteptau şi care încă nu sunt dispuşi să depună armele, că lupta nu trebuie abandonată. Aceşti luptători nu au nici armură, nici săbii de oţel. Sunt oameni obişnuiţi, cu sau fără familii, cu bucurii şi dezamăgiri. Dar sunt acei oameni care nu persiflează spaţiul convieţuirii comune degradându-l şi totodată înfruptându-se din resursele sale. Sunt cei care ştiu să conserve ce este bun, să dezvolte căi de dialog şi să poată duce fapte cu impact pozitiv, în concret. Lor le aduc, pe palme, multele trăiri, despre iubire, despre relaţia cu Dumnezeu, despre îndemnul la o viaţă şi la o lume normală. Şi asta, pentru ca ei, cel puţin în ceea ce mă priveşte pe mine, să nu aibă un motiv de dezamăgire.

          Îmi place să cred că „Aurul n-are trecere-n rai” este jurnalul pierdut al unui tânăr obişnuit, în care se găsesc răspunsuri recunoscute dar neformulate, de către cei mai mulţi din generaţia lui, făcut public şi asumat. Adus la lumină, el îşi permite să invite reprezentanţi din fiecare generaţie, la o escaladare definitivă a nepăsării, a intoleranţei şi incertitudinii.

                                                                                         (F.G.P.)

Bucureşti, septembrie 2009

 

 

 

Ilustraţii: Ştefan Balog

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mulţumesc

Mulţumesc domnului Ambasador George Maior pentru deschiderea extraordinară pe care mi-a arătat-o întotdeauna şi pentru coordonatele pe care mi le-a oferit în toate domeniile în care i-am cerut sfatul. Fără aportul domniei sale, această carte ar fi fost lipsită de importante repere literare şi geografice, care de fapt s-au constituit în axul central al creaţiei.

Totodată vreau să îi mulţumesc prietenului meu  Marius Sticlaru, omul care prin contribuţia sa directă, m-a ajutat să aduc la lumină gânduri şi idei pe care să le pot prezenta tuturor.  Marius mi-a întins o decisivă mână de ajutor fără să stea pe gânduri.

Le mulţumesc prietenilor mei Lucian Agafiţei şi Cătălin Ţugui pentru felul în care mi-au fost alături în toţi aceşti ani şi pentru răbdarea pe care au avut-o, ascultându-mi poeziile de nenumărate ori.

Mulţumesc Andreei Enescu, pentru că într-o sâmbătă dimineaţa, stând împreună la o ceaşcă de cafea, m-a convins să nu abandonez ideea de a publica acest volum.

                                                                                                                        Autorul

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Primenire

 

 

Mi-a mai rămas ce-am scris

Ţi-a mai rămas ce-ai spus

Noaptea şi mie şi ţie

Tristeţe şi gânduri a adus

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Încredere

 

Mă-ntorc la felul meu de-a fi

După ce m-am convins

Că nu există două moduri de-a iubi

Sau două lumi distincte

Una cu rău şi alta cu bine

Cred în noi dimineţi

Am din nou încredere în mine

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Apus la Rădeşti

 

Trag cu coada ochiului spre apus

Când încă mai sunt tânăr

Cu sete şi cu conştiinţa faptului

Că nu-mi pot amâna această plăcere

Soarele roşiatic mă ademeneşte

Mai mult ca niciodată

Cine îmi garantează că voi mai prinde

Un astfel de apus?

9.03. 2007

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Absolvire

 

În noapte, bătrânul oraş

Conservator şi rece

Era luminat ca de fulgere

De artificii care te făceau să crezi

Că statuile ce străjuiau acoperişurile

Ar fi fost vii

Viitor plin de planuri

precedat de şampanie şi artificii

Oxford, martie 2009

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Balanţă

 

1000 de pahare cu vin

Şi deja te gândeşti

la viaţa veşnică

O înţepătură în spate

 care insistă

Şi deja te gândeşti

 la viaţa de apoi

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Victoria zilelor noastre

 

Într-una din vizitele

 pe care le-am făcut

Curios şi reculegându-mă

La Trafalgar Square

Am văzut o foarte tânără

Strănepoată a lui Napoleon

Călărind bucuroasă unul din leii

Care străjuia impozantul monument

Al amiralului Nelson

În timp ce mama ei

Imortaliza fericită momentul

Am plecat zâmbind

cu gândul la imensa

victorie zilelor noastre

Pacea…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nedumeriri

 

Lumea fricoşilor, vremea fricoşilor

Perverşii găsesc ostaşi

În fricoşii noştri

Fricoşii ne contrazic cu aer grav

Hotărâţi şi lipsiţi de conţinut în idei

Unii dintre noi

Supuşi aceluiaşi chin

Şi aceloraşi riscuri

Se ridică împotriva celor

De acelaşi sânge

Subordonându-se fricoşilor

Cu gânduri necurate

De ce?

 

 

 

 

Fiecare

Mai uit câte-o secundă de durerea mea

În pagini răsfoite care mă calmează

Dar dintr-o dată chipul şi privirea sa

În inimă, ca pe un raft

Tristeţe şi neprevăzut aşează

Ne conturăm a fi acele personaje

Captive-ntr-o poveste cu finalul rece

Ţinându-se de mână-n despărţire

Minţindu-se că şi durerea trece

6 septembrie 2007

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

O noapte rece la Cugir

 

În noaptea rece la Cugir

A început să ardă o lumânare

De veghe stă, pereche are

Şi pâlpâie în noapte la Cugir

Mocnit, aprinsă lâng-o stinsă lumânare

Ce greu vor trece zilele de-acum…

Când după tot orarul fară de cuvânt

Mireasă a nopţii în cer ea s-a facut

El văduv şi în suflet şi în minte, pe pământ

Cugir, 07.10. 2007

Ca urmare a accidentului auto din data de 5 octombrie 2007, în care o elevă în clasa a XII-a din Cugir şi-a pierdut viaţa, din neatenţia prietenului ei.

 

 

Nădăjduiesc

Până mai sunt câteva frunze

Iar toamna încă n-a venit de tot

Să-i simt aroma de pe buze

Aş vrea, dar ştiu că n-am să pot

Mi-e teamă că din nou mă mint

Presimt că iar mă amăgesc

Aş vrea să cred tot ce va spune

Iluzionându-mă că mai iubesc

Controversatei stări de a trăi lumesc

Răspundem trist, plângând în doi

Îmi fac curaj să mă-ntreb

Dacă mai este dragoste în noi?

07.10. 2007

 

 

 

Captivi în iubire

Poate ei au trăit altfel

Iubirea lor, durerea mea

O simt când pleoapa se desprinde

Şi-n loc să gust curaj şi nou

Sunt sufocat de amintiri şi jurăminte

Mă doare atât de crunt, o recunosc

Şi nu mai vreau să îmi iau masca

Acelui ce-a mimat trăiri

Mi-e vânăt sufletul de plâns

Captiv în colivia lui de amintiri

Captivi ne ţine viaţa în iubire

Dându-ne doar o parte să gustăm

Şi tocmai poate de aceea doare atât

Simţim cât e de minunată, realizăm

30.09 2007

Ziua în care m-am născut

Ziua în care m-am născut

A fost revendicată de-o toamnă

Pe la două zeci şi şase de ani şi ceva

Când pentru prima dată

Frunzele care cădeau

Şi pe care vântul le lua pe palme

Şi mi le oferea

Mi-au grăit despre viaţă

Atunci mi-am construit bucuria

Prin fiecare zâmbet

Pe care l-am desprins din suflet

Şi l-am oferit

Pentru că da, el sufletul…

E clădit

De zâmbete stivuite

Fragile

3.11. 2007

 

 

 

Minciună şi păcat

Cândva credeam că eşti o binecuvântare

Te-ai dovedit a fi fărâmă de blestem

Uitându-mă în urmă nu pot da crezare

De amintiri şi tot ce-a fost mă tem

Ai coborât de pe un piedestal

Ca să te scalzi lascivă-n murdărie

Vreau astăzi totul înapoi

Iubire, amintire, poezie

Cu dosul palmei-mi şterg obrazul

Pe care-n văzul lumii l-ai scuipat

Şi-mi şterg cu-acelaşi dos de palmă gura

Cu care-am recitat şi-am sărutat

Amară-ţi va fi viaţa de acum

Cuprinsă în minciună şi în suspiciuni

Aştept cuminte căci acuma eu

Primesc răspunsul miilor de rugăciuni

Imaginea-mi rămâne spre altarul

Toridei zi de august care a-ngheţat

Te-aşteaptă o viaţă nouă, ştiu

Umbrită de minciună şi păcat

22.11 2007

Aurul ruginit

 

Aurul mincinos mirosind a păcat

Cu gust amar şi neagră duhoare

Nu-l vreau înapoi nici topit.

E marcat,

Ruginit şi ros de trădare

Furişată în mijloc de lume

Ai vrea să te ascunzi de oprobriu

Exemplul ce-ai dat perechilor noi…

Iubirea o imbracă doliu

Iar gura care odată pură săruta

Acum încleştată de păcat şi minciuni

Cere fals, murmurând în surdină

Aceluiaşi Dumnezeu

căruia îi mulţumeai cândva

Să te ascundă…

Să facă minuni…

28.11. 2007 

Noi

Noi doi plimbându-ne de mână

Cu gândurile calde.

Noi doi, sfârşit de săptămână

Şi seri cum n-au mai fost.

Noi doi, clipe de dor

Şi al iubirii rost.

Mirifice trăiri şi zile altcumva

Noi doi şi cerul care

Ne mijlocea-ntâlnirea

Fiorul nopţilor în care

Ne-mbrăţişam în gând

Iubirea mea şi-a ta

Găsea răspuns.

În cupa palmelor

lui Dumnezeu

Arzând

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Acasă

 

Acasă ca acasă, cu oamenii la fel

Şi străzile cuminiţi care odată

Mă însoţeau spre şcoală

Acasă ca acasă cu dealurile vii

Pe care le-am tot colindat cu tatăl meu

Acasă ca acasă cu catedrala mare

Acolo, parca-n tot ce e-L găsesc pe Dumnezeu

În mintea mea acasă e cu voi

În gândul meu acasă e de sărbatori

Iar oamenii de acasă-s-toţi de-ai mei

Pe care din pacate-i văd din ce în ce mai rar

Acasă a ajuns sa-mi fie privilegiu

Iar râsul celor dragi sa-mi fie astăzi dar

Acasă am comori

Pe care până ieri nu le vedeam

Şi sfinte-s pentru mine lucrurile care

Le-am scris în nopţi târzii

Candva la masa de la geam

Acasa este acel firesc

Ce a avut curaj să fie spus

Şi este acea imensă bogăţie

Care din primii ani de viaţă

Întregul lucrurilor date

Mi-a adus…

Cugir, 27 ianuarie 2008

 

 

Credeam ce jurai

 

Discretei nopţi aş vrea să-i pot spune

Că încă mai am un motiv de-a iubi

Iar stelelor albe fără de nume

Să le dau bucurie şi rost de a fi

Din trecut s-aduc mireasma de flori

Cu trăiri misterioase

Simţite cândva

Un voal îmi e viaţa

Ce îmbracă o lume rotundă

Şi nouă prin tot ce e ea

E altfel şi albastrul coapselor tale

Ca roua căzută în treacăt din rai

Frumoase erau toate nopţile albe

Credeam ce jurai

19.11 2007

2005 şi 2006

2005 şi 2006 doi ani diferiţi

Şi totuşi doi ani leiţi

Doi ani incerţi, doi ani inerţi

Zilele lor au fost pure minciuni

Orele lor au fost prinse în jug

Jug greu şi murdar de păcat

Gust amar de putred…

Cu toate astea în aceşti ani

Am construit necontenit

Am râs cu poftă şi-am sădit

Am fost iubit şi am iubit

2.04. 2008

 

 

 

Neant

Surdă tăcere pierdută în şoaptă

Îţi cer mângâiere şi miez de destin

Aş vrea să gust din felia de noapte

Umezindu-mi buzele cu stele şi cu vin

Mă topesc câte-un pic când dispare fiorul

Bântuind fără rost în albastrul distant

Noaptea îmi caută sufletul care

S-a pierdut în neant

16.04. 2008

 

 

 

 

 

 

 

Divorţul

 

 

Divorţul ca o moarte

Brusc şi negru

Divorţul ca o boală lung şi gol

Învăluit de patimă şi gânduri

Trăit prin mii de clipe, disecat

Divorţul izvorât dintr-o minciună

În sunetul ciocanului ce bate rece

Oprind etapa incorectă de păcat

Divorţul ca o mântuire

Cu aer nou şi adiere

Divorţul cu speranţa ce-a adus-o

A renăscut în mine

Ca o înviere

Divorţul ca un început

S-a dovedit a fi un gest justificat

 De libertate şi naturaleţe

Divorţul care mi-a permis

Să pot spera

La restul meu de tinereţe

Anii grei

Greu mi-a mai fost să respir

Aerul anilor împovăraţi

Zilele lor mi-au ars

Sufletul fără de saţ

Acum întrebări simple încercă

Să înţeleagă momente mult prea complicate

Cum va fi pe vremea asta peste-un an?

Şi ce răspunsuri deja-mi vor fi date?

august 2008

 

 

 

 

Un fel de spovedanie

Când te înjură toţi

Tocmai în momentul în care

 ţi-e lumea mai dragă

Şi eşti mai fericit

Dezvăluind celorlalţi

Şi cele mai nevinovate greşeli

Pe care le-ai făcut cândva

E un semn de spovedanie

Înseamnă că Dumnezeu

Te iubeşte cu adevărat

30.07. 2008

A meritat

Când vara curge, ca o cascadă de petale

În inimile noastre nopţi de mai

Anunţă prin parfumul ierbii ce a fost cosită

Venirea zilelor cu păr bălai

Cadouri de la viaţă n-am aflat

Aşa cum luna lui cuptor mi-a oferit

Şi-a meritat şi numai pentru după-masa  aceea

Că m-am născut şi am trăit

13.05. 2008

Felii din mine

 

Am rămas un petec de câmp

Un miros binevenit de fân

Sau o gură de apă

Într-o vară toridă

Doar pentru tine…

20.05. 2008

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Există minuni

 

Nu-mi trebuie alte confirmări

În plus faţă de cea pe care am primit-o azi

Când rugăciunilor mamei mele

Îndreptate înspre Dumnezeu

Cu destinatar eu

A răspuns însuşi acesta

Aproape direct

Prin oameni foarte dragi

Cărora nu a trebuit să le spună

Să facă sau să nu facă

Ceva anume

Doar le-a adus în minte

Câteva lucruri de cândva

Atât de subtil

Şi a fost de ajuns

Am fost regăsit

25.06. 2008

Răspunsuri

 

O felie de cer mi-a întins Dumnezeu

Când mi-a spus că se poate trăi doar iubind

Cu un zâmbet ascuns i-am răspuns dăruind

Şi-am luptat pentru tot

 ce înseamnă mai bine

Chiar de-a fost doar un vis

Bucuria enormă ce-am trăit-o în doi

Este tot ce pot şti acum, peste ani

Despre noi

19.07. 2008

 

 

La timpul lor

 

S-au întâmplat toate la timpul lor

Şi greutăţi şi bucurii deopotrivă

Şi dragoste şi ură totodată

Şi stele au curs din cer în poala ta

Şi lacrimi nopţi la rând din inimă

Şi apă vie şi otravă

17.09. 2008

Happy end

Iată că timpul trece

Ca o frunză căzută pe apă

Ca o rouă speriată de soare

Ce cu teamă abdică

Iată că n-a fost

Motiv de-ntristare

Sau de frică…

29.09. 2008

 

 

Dor de ai mei

Du-te fumule, du-te la mine acasă

Şi du bine şi linişte

Du speranţă

Treci fumule peste munţi şi peste dealuri

Treci fumule peste câmpii

Şi du-te acolo unde întotdeauna

Am găsit linişte şi alinare

Unde nimeni nu s-a zgârcit

La o vorbă bună

Du-te fum alb înspre ei

Trecând în drumul tău

Prin toate altarele

Care-ţi vor ieşi în cale

Şi ia cu tine sunetul clopotelor

Care vestesc împăcare

Mi-e dor de ai mei

Şi n-am cum altfel să o spun

Decât arzând tămâie

Şi gândindu-mă la ei

Mi-e dor de duminicile noastre

Şi de dimineţile în care mă trezeau

Să merg la şcoală

Iar eu îi vedeam ca pe ceva

Care va ţine veşnic

Du-te fumule, du-te

Şi ţine-i bucuroşi

12.10. 2008

 

 

 

 

 

Dragoste de oameni

Dumnezeu îi iubeşte atât de mult pe oameni

Încât aroganţa se plăteşte repede

Şi cu urmări de ţinut minte

Tocmai de aceea

Orice pedeapsă venită

De la capătul celălalt

La timpul potrivit

Ar trebui apreciată

8.11. 2008

Iertare

 

Seara iert. Ca o zi e viaţa.

Iar seara simt nevoia să iert

Un pahar de vin e viaţa

Roşu, căci seara vreau să iert

Tot ce mi-ar fi putut greşi

Cei cu care îmi împart soarele

Şi luna şi noaptea dezinvoltă

Iert, căci viaţa e ca o zi

Şi ziua e ca o viaţă

9.11. 2008

 

 

Dor de normalitate

 

 

Unii oameni m-ajută zilnic

Să-mi fie un dor teribil

De normalitate

De simpla şi curata normalitate

Care ar trebui să fie firească

Ca un pahar cu apă

Şi culmea, că genul acesta de oameni

Îşi complică atât de mult existenţa

Încât tot „suferinzii”

A căror călăi sunt

Trebuie să-i salveze

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nişte săraci

 

Nişte săraci sunt pe lângă mine

Toţi cei care n-au ştiut să se bucure

De soare, de lună şi de toamnă

De răsărit.

De Zaharia Stancu

Iar eu…un sărac umil, o umbră

Pe lângă cei care au pătruns

Şi mai mult

În bucuriile sufleteşti

Şi tainele vieţii

10.11. 2008

Clinchet de pahare

 

În clinchet de pahare

Şi după multe lucruri bune

Care mi s-au întâmplat

Numai cu ajutorul lui Dumnezeu

Un copil care a îmbătrânit aiurea

Gemând şi acum

După fusta mamei

Încerca să mă convingă

Că nu există Dumnezeu

Fără ca Domnul

să-l fi supărat cu ceva

Era necredibil şi gol

Şters şi neînsufleţit

În clinchet de pahare

Unele pline, altele goale…

4.12. 2008

Oraşul ascuţit

 

 

Ninge peste oraşul ascuţit

Fulgi rotunzi şi curaţi

Cad fulgi pe trotuare

Păşim ţinându-ne de mână

Îngânduraţi

Ninge la felinar

Ninge la rama ferestrei berăriei

Se joacă fulgi în aer

Dând argumente să rămână

Bucuriei…

24.11. 2008

Împăcare

Iubită spovedită, cu sufletul de-aramă

Iertată eşti acum şi nu-i nevoie

Nici în genunchi să-mi cazi

Să-mi ceri iertare

Eu nu pot să ţin ură

Căci sufletu-mi albastru

 Îmi cere împăcare

20.12. 2008

Îmbărbătare

 

O nevoie de îmbărbătare se găseşte în noi

Şi vine când neîncrederea în viitor

Ne dă târcoale în gând

Când setea de concret ne arde

Când teama de ce o să fie

Ne cuprinde

Am nevoie să te îmbrăţişez

Şi să-ţi spun că voi fii lângă tine

Îmbrăţişează-mă

Spune-mi

Că va fii bine

21.12. 2008

Plecare

                                       lui Radu Comşa

 

 

Tu crezi că o să sufere

Eu cred că o să se bucure

Aripi negre de liliac

Aripi albe de fluture

9.01. 2009

Răsplată

 

Ce mult răsplăteşte Dumnezeu suferinţa

Dacă atunci când ai suferit

Ai crezut în puterea Lui

Şi nu te-ai îndoit

De răsăritul care va veni

Neîntrebându-te

De ce ţi se întâmplă tocmai ţie

14.01.2009

Nisip neaşezat

 

În mare – tot nisipul care nu a vrut

Să se arate soarelui, de milenii

În noi toată zbaterea lumii

Şi dorinţa necontrolabilă

De a rezolva lucrurile

Cât mai repede…

16.01. 2009

Oxford

Stări

 

În noi e fie bucurie, fie tristeţe

Nu există cale de mijloc

E fie urât, fie frumuseţe

Fie cald, fie frig

Fie viaţă, fie moarte

Fie albastru, fie roşu

Fie concret, fie abstract

Fie curaj, fie frică

21.01 2009

 

 

Jurnal

 

Cărţi, păsări şi zboruri de agrement

Turle, orologii, biblioteci

Mister, conservatorism şi deschidere

Sacru şi profan

Etichetă şi mult gazon

Oxford,  ziua 13

24.01 2009

Amintire

 

A urmat ce-a urmat la Bucureşti

În concret ce-a mai rămas dintr-o vară

A urmat o filă ruptă

dintr-o carte de poveşti

Şi apoi o toamnă amară

Azi când gust din paharul cu gânduri

Ce în taină încerc să descâlcesc

Azi scriind năpădit de emoţii

Ca atunci retrăiesc

29.01 2009

Situaţii

 

Pentru el şi pentru ea

Sunt situaţii în viaţă

Când cel mai mare palat

 e neîncăpător

Iar o cutie de chibrituri

Poate fii pustie

31.01 2009

Depinde de noi

Un petec de grădină

Înconjurat de viţă de vie

Şi două pahare cu picior

Nişte lemne de foc pentru iarnă

Şi-n rest depinde numai de noi…

1.02 2009

Vara aceea…

 

Nu pot uita vara aceea…

Când recitam poezii

pe străzile Berlinului

Iar mirosul de tei

Te făcea şi mai gingaşă

Şi cât râdeai…

12.02 2009

 

 

 

 

Dreptate

Există un fir de dreptate

Într-o junglă de incertitudine

Dar e mult mai tare

Ca bumbacul şi oţelul

Chiar dacă e atât de subţire

Încât nici nu se vede

3.03. 2009

 

Sentiment

O armată de argumente

Care au la ele zeci de dovezi

Poate sute

Luptă cu dragostea, care

Stă în faţa lor în cămaşă

Fără arme

Şi le răpune unul câte unul

O fi oare dragostea

 sau teama de singurătate

deghizată?

4.03. 2009

 

Londra

 

Cum să nu îţi placă

Să dormi sub acelaşi petec de cer

Cu tablourile Londrei

Cu acele dovezi de dumnezeire,

Cu muzeele Londrei

Şi cu glasul Tamisei

Sub cerul însorit…

Ce zi…în care Dumnezeu

Cred că a făcut oamenilor pe plac

Ce dar…

14.03. 2009

27

Ce gust o fi având o ceaşcă cu cafea

Sau un pahar cu vin

După ce ai petrecut 27 de ani

Pe nedrept la închisoare

Cum o fi primul tău somn

În libertate?

Cum se vor fi desfăşurând

Restul zilelor tale?

Câtă iertare şi câtă ură

Poate fi în tine?

Iartă-mă mamă

 

 

Am o mamă pe acest pământ

O fac să plângă când vorbesc cu ea

Şi-i spun că o iubesc în gând

Păpădie în soare, păpădie în vânt

De la ea am primit şi primesc ce vreodată

Nimeni n-are cum să-mi ofere

Floare de colţ cu lacrimi udată

Colţ de suflet cu dor şi durere

Dacă-i sigur ceva pentru mine acum

Că mai este un loc unde pot să mai plâng

Unde pot să mai fug în caz de ceva

Să primesc cât îmi trebuie

Din dragostea sa

Toate acestea de-acum, cândva amintiri

Lacrimi vor fi şi regrete târzii

Uscate de soare pe obrazul amar

Ţine Doamne lumina preţiosului dar

30.03. 2009

Linişte

 

Acum vreau linişte

Noapte îmi doresc în continuu să fie

Lină tăcere, singur să fiu

Singur să stau să gândesc

În sfârşit pentru mine

3.05. 2009

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Răsărit

 

Cine a trăit în viaţa lui

Un răsărit

La Marea Neagră

N-are cum să nu fie acum

Mai bogat, mai sensibil

Mai uman

Şi mai încrezător

În forţele lui

N-are cum să nu fie un om

În a cărui tolbă stau planuri

Daca nu măreţe

Cel puţin concrete

 

 

 

 

 

 

 

 

Petec de cer

 

Petec albastru de cer îmi răsfaţă privirea

Şi-l cred că-i curat

Şi ştiu c-o să fie soare din nou

Prevăd bucuria amiezilor calde

Iubesc ce mi-e dat…

Ascunsă în iarbă, cu dor şi dovezi

Stă vara ce o să vină

Pregătită s-o vezi, să-i vorbeşti şi s-o crezi

Aducându-ţi în suflet lumină

25-28. 03 2009

Când mă vei căuta tu

 

Îmi venea să te caut

Să-ţi spun „bună dimineaţa!”

Să-ţi spun că îmi vine să zbor

Că aş fi putut desface lumea-n două

Oferindu-ţi miezul ei

Îmi venea să te strig…

Dar îmi era interzis

Căci tu mi-ai spus

Că vom mai vorbi

Când mă vei căuta tu…

28.06. 2009

Rugăciunile mamei

Oricât m-aş strădui să o conving pe mama

Că nu mai ţin la fata

Despre care până ieri îi vorbeam

Şi îi spun să stea liniştită

Că totul e bine de-acum

Că stomacul nu mă mai supără

Ea se preface că mă crede

Mă mângâie cu drag

Şi se roagă în taină pentru mine

3.08. 2009

Oxford

Tamisa demnă şi rece

Tamisa aburindă şi tăcută

Străbate lunca umbrită de Christ Church

Tamisa ştiind invidia Cherwellulului

Ignoră freamătul serii

Tamisa auzind zgomotul profan

De pe High Street

Dar auzind si tăcerea

din Sheldonian Theatre

şi pe cea din Bodleian Library

Labirintul acela…

Cea mai frumoasă scurtătură

Străbătută vreodată

Libraria Borders

Cu mesele dintre rafturi

Cu gustul de cafea şi litere

Four Candels cu câteva amintiri

Unele clare, altele ca prin ceaţă

Trinity College cu soarele zgârcit

O după-amiază

Cu miros de cerneală

Şi de idei noi

Biserica din Rădeşti

 

Biserica în răsărit avea un nimb violet

Iar în după-amiaza aceea călduroasă

Era altfel

 Seara, într-adevăr seara

Tabloul ei, cu porumbei şi flori

Cu cerul deschis

Şi turla argintie

Parcă ilustra un petec de rai…

14.07. 2009

Carantină socială

 

Mare mai este pericolul

Ca tu om normal

Care te trezeşti dimineaţa

Optimist şi dornic de-a cânta

Şi de-a te bucura de viaţă

De a gândi planuri noi

Să cazi pe mâna unei fiinţe mici

Care să te inhibe

Şi să te împingă

Înspre compromisul nedrept

De a te trezi trist

Fără speranţă

Condiţionat

Pregătit să-ţi trăieşti

istoricul zilelor

Conform unui orar ştiut

Pe jumătate de an înainte

Tocmai de aceea ar trebui

Ca atunci când sesizam printre noi

Aceste fiinţe

Pitice sufleteşte

Să sunăm goarna deşteptării

Şi să le strivim cu litere şi cerneală

Cu ignoranţă şi izolare

Băgându-le pe veci

În carantină socială

15.07. 2009

 

 

 

 

Pulbere amară

 

 

Când soarele a răsărit, nu a ştiut

Că-n ziua aceea va avea de luminat o nedreptate

Aşa că razele în mod egal au mângâiat

Flori negre şi flori albe răsfirate

Un doliu meschin, cu rouă amară

Întunecat ca ochii goi de porumbei

Ne ia din tineri şi ne minte

Că Domnul are nevoie de ei

Însă tinerii sunt meniţi să trăiască pe veci

Aparţin libertăţii şi iubirii de viaţă

Pe pământ când e prea multă noapte

Aprinzând făcliile roşii

Ei aduc dimineaţă

Soarele de vară a văzut tot

Fără să îl impresioneze

Pe mormântul crud în mijloc de vară

Pulberea a-nceput să se aşeze

25.07. 2009

Poezie scrisă în amintirea bunului prieten Cristian Botean,                   plecat de lângă noi prea de vreme şi într-un mod prea nedrept.

1976-2009

 

 

Me and my tea

 

Eu care am închinat atâtea versuri cafelei

Şi care am instituţionalizat licoarea maronie

Făcându-i pe mulţi

Să aplaude în picioare gustul ei

Mă văd acum într-o ipostază

Care îmi solicită spiritul optimist

De a mă bucura de mirosul

Pe care cafeaua lui Anoir îl degaja

Parcă în ciudă spre mine

Şi mă mângâia acel miros

Ca o lună în miez de noapte

Ca un sărut de catifea…

În timp ce eu sorbeam

Din ceaiul de plante

Bun la stomac…

8.03. 2009

Probleme specifice

Bogaţii mor la schi

sau înecându-se cu icre negre

Săracii mor la coadă sau de inimă

Bogaţii plâng de singurătate

Săracii plâng că sunt prea mulţi

Bogaţii se plictisesc în vacanţă

Săracii se plâng de lipsa unei vacanţe

Bogaţii se ceartă din cauza banilor

Săracii la fel

Unii că de ce n-au mai mult

Alţii că de ce au atât de puţin

Bogaţii divorţează de prea mult bine

Săracii de prea mult rău

Bogaţii nu citesc că n-au timp

Săracii la fel

Pentru unii e pierdere de vreme

Pentru ceilalţi e cam la fel

Săracii nu-i suportă pe bogaţi

Totodată sunt foarte realişti

Bogaţii nici nu ştiu de existenţa săracilor

Astfel nu-i urăsc pe săraci

Şi nu păcătuiesc

Să nu se întâlnească unii cu ceilalţi

Niciodată?

17.03. 2009

Rezultat

 

Ai reuşit atâtea azi

Şi pentru că ieri

I-ai încurajat

Pe cei din jurul tău

Să spună cu adevărat

Ceea ce cred despre tine

Prime şi ultime zile

 

Ultima vineri azi

Precedată de ultima joi

Precedată la rându-i de

Ultima miercuri

Evident care

 a fost precedată

de ultima zi de marţi

Şi ultima luni

Primul mugure de primăvară

Urmat de prima rază de soare

Urmat de prima pereche de îndrăgostiţi

Urmat de primul sărut

Pe care îl vezi

De primul copil

Pe care îl auzi râzând

3.04. 2009

 

 

 

Frig în suflet

 

Când îmi dădeaţi pulovere

Mă uitam la voi şi zâmbeam

Căci mie îmi era frig în suflet

Atât de frig…

17.05. 2009

Visător realist

 

Un fel visător realist am fost

Crezând că cerul poate fi atins

Şi mi-am dat seama câte piedici

Voi întâmpina

Urcând spre vârful muntelui nins

Darămite spre cer, darămite spre lună

Însă ce poate fi mai tămăduitor?

Decât să-ţi propui să atingi

Raza albă şi rece a stelelor

23.05. 2009

 

Mai sunt câţiva oneşti

 

Unul dintre cele mai nobile fapte

Pe care şi le poate asuma

Însetatul de dreptate

Este de a se prezenta

Şi cu lucrurile care nu plac

Atunci când este nevoit

Să vorbească despre el

Apoi vor apărea unii

Care îl vor lovi exact

Cu acele spuse

Punându-l indirect la încercare

Urmând ca onestul

Să se testeze, într-un fel

Mai sunt câţiva oameni

Care ştiu că a fi respectat

Costă mai mult

Decât pare la prima vedere

26.07. 2009

Muzeul oglinzilor sparte

 

Abia acum trăiesc

Adevărata mea singurătate

Abia acum îi simt urmările

Şi abia acum aflu

Adevăratele păreri ale oamenilor

Abia acum mă văd

În acel muzeu al oglinzilor sparte

Despre care vorbea Borges

iulie 2009

Castanii

 

Merg singur prin oraş

De undeva îmi pare că mă vezi

Îmi vine să m-opresc

Sunt numai gânduri reci…

Şi orice-aş spune

Ştiu că n-ai să crezi

Vara asta va trece mai greu

Ca anul trecut şi ca acum doi ani

Toamna va răpune curând

Optimiştii castani

iulie 2009

Trei nopţi

 

Trei nopţi cu tine, doar trei

Fără istoric şi fără revers

Doar cu gust şi cu miros de tei

Şi-un gram de cerneală

Plâns dintr-un vers

Noi ascunşi în plapuma lunii

Cu trupuri reci şi gânduri fierbinţi

Noi doi intoleranţi unul cu celălalt

Şi în particular cei mai cuminţi

29.07. 2009

 

Variante

 

Trăim într-o lume în care lucrurile

Nu se mai spun demult pe faţă

Aşa că, ceea ce ne rămâne de făcut

Este, fie să cădem complici în minciună

Fie să găsim acele modalităţi

De a izbuti să aducem

Adevărul la lumină

Cum ne vom găsi aliaţi?

Numai Dumnezeu ştie…

Montparnasse

 

Acest spaţiu minunat

Cu oamenii lui deosebiţi

A născut şi va mai naşte monştri

Datorită cărora

Pentru a le putea aprinde o lumânare

Lui Cioran sau Eugen Ionesco

Trebuie să mergi la Montparnasse

Acolo unde tovarăşi întru eternitate

Le sunt Baudelaire şi Sartre

6.09. 2009

Stare aparte

 

Poate tristeţea de azi se explică

Şi prin faptul că odată ce ai gustat

Din plăcerea cunoaşterii

Şi ai vorbit oamenilor

Iar ei te-au crezut

Te-au urmat

E greu să te întorci în tăcere

Şi într-o nesfârşită aşteptare

Noroc că mai sunt nişte cărţi

De citit…

Pericol

 

Lipsa de motivaţie

Ne poate transforma în cadavre vii

Incapabile de a mai produce

Emoţie şi fapte concrete

Neputincioase în a aduce

Acel miros de primăvară

Acolo unde miroase a abator

Diferenţe

 

Cam ăsta-s eu, bolnav de supărare

Şi-acea iubire care nu s-a stins

Mai poate pâlpâi în continuare

Cu toate că

pe inimă, cu fulgi greoi mi-a nins

Asta eşti tu, mult mai încrezătoare

De-un realism algebric declarat

Tu poţi călca iubirea în picioare

Şi laşi să se-nţeleagă

Că nu o faci intenţionat

 

Împreună cu tine

 

N-aş lăsa pe nimeni singur să stea

Dacă aş şti că pot să-i fiu cumva aproape

Lângă el nedormind aş veghea

Să-i aduc o rază de lună în noapte

N-aş accepta să suferi de-aş şti

Că o faci în tăcere, cu gândul la mine

Sub o formă sau alta aş face

Să fiu împreună cu tine

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: