Obsesia gesturilor

FLAVIU GEORGE PREDESCU

Obsesia gesturilor

Poezii
Vol. 7

Anii 2012-2014

Recunoştinţă

Eu eram în pijama şi în halat
Când mă vizitau, mă ridicam
În capul oaselor, în pat
Mereu mi se cerea
Să nu mă ridic, să rămân culcat
Şi mă bucuram de fiecare dată
Aşa cum poate, niciodată, nu m-am bucurat

Ele erau în fuste de firmă,
Cu dresuri de iarnă, negre şi groase
Ce şi într-un aproape mort
Năşteau trăiri
Şi contribuiau fără să ştie
La-nvierea unor dureroase amintiri

Îmi ofereau compot şi biscuiţi cu ciocolată
Şi-mi cereau fără să ştie cât doare
Să-mi las obrazul,
Să-mi fie sărutat, măcar o dată
……………………………………..

Eu, bolnavul de serviciu
Ele, fostele iubiri, vindecate
Veneau după o vreme la mine în salon
Să-mi spună c-am avut totuşi dreptate

Dreptate, dreptate, dreptate…

Absolvire

Toată lumea absolvise facultatea
Numai eu te absolvisem pe tine
Toţi cântau Gaudeamus
Numai eu cântam „Te-am văzut, mi-ai plăcut…”
La sfârşit, toţi îşi căutau iubitele şi părinţii
Numai eu nu ştiam unde să fug de tine,
Peste tot erai tu
În noaptea de dinainte dormise la mine
O alta
Care a plecat dimineaţa, pufnind supărată
Că nu poate veni să mă vadă cum absolv
Şi cum îmi arunc toca în sus

Eram cu toată lumea şi de fapt cu nimeni
Absolvisem tot şi de fapt nimic

Apoi, m-am îmbrăcat în redingotă de poet

Informala rugăciune pentru prieteni

Prietenia este ca o reflexie de lumină.
străluceşte doar o fracţiune de secundă,
suficient,
nu ceri imediat ceva unui om care ţine la tine
Deşi el ştie de dorinţa ta
Prietenia nu se foloseşte ca armă
…………………………………..
Prietenia nu se măsoară nici în ani şi nici în fapte.
(este un sentiment care nu poate fi supus statisticii)
Faptele de iubire nu pot fi comparate.
Prietenia nu este obligaţie,
Nu se teme de judecată.
Prietenii gazdei trudesc alături de gazdă, pentru oaspeţi.
În Prietenie, resemnarea ta îi răneşte şi îi jigneşte pe toţi prietenii tăi.
Prietenul tău te va certa de faţă cu străinul dacă ai greşit.
Dar îţi va spulbera duşmanul dacă duşmanul te-a făcut să suferi.
În Prietenie şi nu doar, invidia este otravă.
Nu ştii ce i s-a luat celuilalt, că să aibă ce are.
……………………………………………………………………
Pe lume n-ar fi existat astăzi nicio mare Prietenie fără iertare.

***

Ninge la Bucureşti
de parcă cineva
A uitat deschisă
o carte de poveşti

Raiul înzăpezit

Orele începuseră să împartă sunetul timpului
În ticăituri, ca picăturile de ploaie,
Sâsâitul viclean stricase iar începutul

Peisajul edenic, de piatră, din lună era sculptat
Mărul era nins,
Nu se vedea c-ar fi fost vreodată muşcat

Compensaţie

Am vrut să-i rup o rază,
să o gust
Dar tu mi-ai spus,
râzând, să am răbdare
Şi buzele-ţi au strălucit…

Remiză

„N-o să mai găseşti niciodată
Pe cineva ca mine!”,
Mi-a spus, şi cu un gest ca de fetiţă
A tras cearşaful, tot, pe ea

Rămas descoperit, am spus : „Nici tu!”
Şi m-am retras îngândurat în jumătatea mea

Dorinţe

Fiecare bărbat ar vrea
Să rămână în memoria femeii
Aşa cum ar vrea
Să rămână în istorie

Lupte şi încercări,
Cronicar Sufletul…

Tupeu
Dumnezeu a creat urâţenia
Tocmai pentru
a pune frumuseţea în valoare!”
Minţii, rânjind,
o buruiană încolăcită dup-o floare!

Dispoziţii finale

Pe mormântul meu
Plantaţi, vă rog,
Rubiacee plante de cafea,
O mână de tutun
Şi-o viţă-ncolăcită după cercevea

………………………………

Dimineață

Mă lăcomesc la amintirea
În care-ți prinzi cercelul
Și din ușă îmi vorbești…

Doctorii poeţi
La vremea aceea s-a scris,
Era ceva nou
Cu semne de carte
Şi colţuri de foi îndoite
Versurile erau
Pe talgere de platină cântărite
Suferinţa era o industrie
Lacrimile erau prilej de descătuşare
Terapie cu poezii şi plâns
Recomandau doctorii poeţi,
Pentru bucurie şi vindecare

Veri
Şi s-a făcut iubire
Apoi, în şapte zile,
Castele de nisip
Pe care toţi turiştii
Zâmbind le ocoleau
Şi s-a făcut amiază
În timp ce valurile calde moţăiau
M-ai strâns de deget
Şi mi-ai spus
Să ne iubim în mare,
În văzul tuturor…
Şi s-a făcut iubire…

Diverse reîntoarceri

Să încerci un asalt asupra unei cetăţi
Şi să eşuezi
Pentru că cetatea nu s-a deschis
Şi nu s-a lăsat asaltată
Cu toate astea,
Dup-un timp,
Să te întorci la primul scârţâit de uşă
Pe care-l auzi,
Confundându-l cu o chemare,
Şi să crezi că poarta-pod s-a aplecat
La picioarele tale

În fapt, să nu se fi schimbat nimic
Şi să te plângi că reîntoarcerile dor…

Top Ten, iubiri

Top Ten – Femei care nu ne-au știut aprecia
Top Ten – Iubiri răvășite
Cu nopți albe, superbe,
Dar din punct de vedere sufletesc
Mult Prea ușor irosite…

Top Zece – dezamăgiri
Cu veri care nu meritau atâta durere
Cu Suflet care nu se mai repară niciodată
Top Ten – Rănită
Top Ten – Vindecată

Top Ten – amintiri
Top Ten – regăsiri

Top Ten – iluzii și prenume
Top Ten ce nu se poate spune…

Haiku

Scrum şi mucuri rujate,
Buze aprinse,
Nesărutate…

Amintire
Şi prezenţa ta nefizică,
în viaţa mea,
Îmi face rău.

Naiv

Aveam puterea să compar,
Deşi durea
Şi îmi hrăneam naivitatea
Cu aparenţe şi cu aşteptări

Labirint

Era ianuarie,
Când mă plimbam pe străzi
Toate telefoanele erau pe silențios
Iar Calea Victoriei era liberă
Ca un pietonal
Veneam de la Casa Memorială „Enescu”
De unde, spre ruşinea mea,
Rămăsesem doar cu imaginea
Pianului
Şi a expresiei că „vasul toaletei nu mai e acelaşi”

Când a căzut un fulg
pe nasul unei fete
Nu am putut să fac „tablou”
Cum, mai târziu, Cistelecan, a definit poetul

Eram un „singur” care rătăcea
Pe uliţe şi-n case memoriale
Unde miroase a mort şi a bolnav
Mai tare ca în cimitire şi spitale…

Dorinţe

Şi răniţii vor să iubească
Aşa peticiţi şi oblojiţi cum sunt
Deşiră papiote şi agită steaguri
Spun poveşti, invită la cafele
Au emoţii, chiar au…

Deşi nu-şi pune nimeni această problemă
Da, se pare că şi cei second-hand
Şi second – heart vor să aibă pereche
Toată lumea caută pânză nouă, însă
Nimeni nu vrea mătase veche

Recondiţionări

Vreau să recondiţionez amintiri,
Asta să-mi fie meseria.
Pe când se degradează mai tare,
Ninse, plouate,
Îngheţate în uitare
Cu pereţii sufletului plini de infiltraţii
Cu graffiti făcute aiurea
De unii şi de alţii
Cineva să spună:
„Hai să ne recondiţionăm
Amintirile atât de mult degradate!”

Iar eu să mă apuc de treabă
Pornind de la o fotografie povestită…

Realism

Ard ca o lumânare.
Care nepoţi şi case de vacanţă?
Ce seminarii ţinute-n aule
Şi-aniversări de generaţie,
La Neptun?

Când realitatea stă în nişte nopţi,
În nişte gesturi şi în nişte vorbe

ciuliţi urechile
deschideţi ochii
Acuma tot,
Preludiu şi concluzii,
Ţigări, pahare cu picior,
Acum, odăjdii nerecunoscute
Entuziasm facil, iubire, dramă…

(Din tot ce mi-e istorie personală,
Mă face să zâmbesc doar zgârietura
Pe care mi-ai lăsat-o, în extaz, pe-o coastă.)

Muzeul tinereţii

Sunt tânăr.
Mărturiile tinereţii stau împrăştiate prin casă:
O agrafă, două agrafe,
Doi cercei, un cercel…
Mai multe poze, depuse, nu ascunse
Prin cărţi
O bentiţă, o eşarfă, un rozariu
Care cum avea sufletul,
„dona”, prin uitare, la muzeul,
Care-i garsoniera mea,
Câte ceva.
O carte, un demachiant, o periuţă,
Un ruj, un gel de duş sau o brichetă,
Un condiment sau o brăţară…

Am reaprins o lumânare,
Cândva a fost o noapte care a tocit-o,
Mi-am pus un vin, legând sticla la gât
Cu-n şerveţel care s-a şi pătat

Şi m-am uitat în jur, în cărţi,
Şi m-am uitat în mine…

Sufletul supărat

Atâta amploare le-am dat
Femeilor din viaţa mea
Încât le-am înghesuit
Ca pe nişte martori sub protecţie
Direct în literatură
În timp ce Sufletul
Mi l-am certat ca pe un copil
Ce s-a contrazis
Cu-un străin
Vrând să arat străinului
Cum îmi educ odrasla

Acum, străinele sunt în literatură
Iar Sufletul e un tânăr care
Nu mai prea dă pe-acasă,
Pedepsindu-mă, întru-un fel
Că am fost, cândva,
Poate prea dur cu el…

***
Un smintit nu-şi ţine socoteala
Şuturilor luate
Făcând din ele foi de biblie
Împrăştiate…

Amintire

Tu, asudată pe canapeaua mea
Apoi tu, judecată şi condamnată
În tot prezentul rece şi…liniar
Aceeaşi tu, o primadonă
a universului ce-nseamnă amintire

Şi-n fine, tu, model, care îmi strică bucuria
De câte ori m-apropii firav de iubire

Există numai ce-a existat

Totul trece atât de repede
Există numai ce există,
O continuă zi întreruptă de nopţi,
Freamătul sufletului, ca un vânt
De toamnă târzie,
Tinereţea – o vară,
Spusele – arme sau flori
Ce mor strivite sau trăiesc în crezare

Totul a trecut atât de repede,
Există numai ce-a existat…

Amintire selectivă

Dar nici nu ştiu,
A fost şi toamnă
în anul acela?

Eu atât mai ştiu,
C-a fost vară
Şi mâinile mele
Cuprinse în cupa umezită
a palmelor tale…

Perspectivă

M-ar bucura…
Ţinând la braţ
o rază de lumină
Zâmbind, cum poate
niciodată n-am zâmbit

Iar tu,
O vei citi pe-a doua
Şi pe-a treia
Cu patru degete strivindu-ţi
buzele ce m-au rănit…

Entuziasm
Pozele povestite ale părinţilor tăi,
Cărţile preferate,
Haina pe care o porţi cel mai des
Toate mi le-ai arătat
Încă din prima seară.

Ce te doare la oameni,
Când te-ai bucurat cel mai tare,
Când ai plâns cel mai mult,
Totul, în prima seară mi-ai spus…

Aprilie

Aşa cum înfloresc
cireşii într-o noapte,
Aşa am sentimentul
c-am încărunţit, aseară

Ghicitoare

A fost o zi frumoasă,
De toamnă și de viață
Unul era de piatră,
Altul era de gheață…

Dilemă

Sunt victima Şeherezadei
Şeherezada vârstei, a plăcerii,
A minţii
Care-mi amână separarea
În timp ce sufletul mi-l otrăveşte
Cu sentimentul c-ar putea fi ea
O compatibilă şi unică iubire

Sunt în a mia noapte şi mă tulbur
De infinitul butaforic
Care mă-ndeamnă să continuu…

Arhive
Femei ne-tinere
Muze nepătrunse
Ajunse la zenit
Prin domicilii șterse
Uitate de iubire
…………………………

Cândva bărbații le curtau
Era de-ales
Caci timpul
Părea oprit in loc

Dezamăgirile sunt ale tinereții
Și pripa are rost
Când nu ești prea bătrân,
Caci poți să-nveți
Deciziile sa le alegi…

Amintire
Numerele vor îmbrăca nume şi prenume
Nu prescurtări şi nici formule de alint
Vor fi înlocuite lucrurile cu memorie
Cu lucrurile neînsufleţite care mint…

***
E un duel al tristeților viața
Aplaudat într-un final de toți
Și-mbrățișând tristețea care a învins…

Negociind iubire
Ea nu ştia,
Credea că totul e aşa, o joacă
În care ne căutăm unul pe celălalt
Legaţi la ochi
Şi pipăim scrumiere

Eu nu-i vedeam vârsta,
Ea nu-mi vedea cuprinsul
Şi ne ceream reciproc grijă
Pariind diferit, în funcţie de interese,
Pe libertate

Eu încă mai eram tânăr
La ea era o certitudine
Şi ca un copil între noi stătea
Decalajul experienţelor,
…………………………..

Eram nomazii teraselor de vară
Nisip de clepsidră răsturnată

Amintire
Parcă am fi putut fi mai buni
Cu începuturile care acum
S-au învechit…

În infern

Aproape toţi poeţii erau beţi şi dezorganizaţi
Cete de maeştri şi confraţi
Se stropeau cu scuipat şi cerneală,
Criticii dansau în pielea goală
Muzele erau curve fără milă
Făceau dragoste din interes, cu silă
Un ţigan vindea aripi de înger
Şi striga în gura mare:
Haideţi muzelor la aripioare!
Apoi completa cu duşmănie:
Menestrelii voştri n-au bani de hârtie
Se vor şterge de cerneală pe pereţi
Spuneţi, viaţa-i scurtă, asta vreţi?

Zeiţele şopteau că vor eternitate
Iar poeţii-sex. Şi ploua cu roluri inversate…

Hai -ku

Din cenuşa deziluziei
Umărul tău
Şi fruntea mea

Rectificare

De fapt n-a suferit
A plâns o clipă
Gândindu-se
ce mult a suferit cândva

Mi-a mulţumit în sine
Că i-am adus aminte, rănind-o,
De rarul sentiment care-i iubirea

Am consolat-o şi ea mă privea
Ca pe-un actor în rolul
Celui de atunci…

Adu-ţi aminte!

Când am fost eu însumi
S-a scris o biblie a iubirii

Nu-i da foc (numai pentru
A-ţi încălzi o clipă orgoliul)
Răsfoieşte-o,
Adu-ţi aminte de mine…

Amintire

Era o gradină de trandafiri,
Petec între betoane,
Iubire,
Duminici şi seri de vineri…
Pe mese, mirosul palmelor tale
Şi vorbe…

Amintire

Eram cu picioarele în mare
Încă erai a mea
Ca un val, te retrăgeai
Şi îmi era dor
De gleznele tale…

Mici trădări

Te sunasem şi vocea ta schimbată
Îmi săgeta trupul
Glasul trăda,
Preschimbat în martor şi context.

Aşteptai să închei
Secerând propoziţii.
Propuneai amânare
Şi eu, din reflex, vroiam o minciună
Spusă credibil
Numai să nu mai aud
Glasul acela ciudat

Mi se făcuse frică de tine
(Şi totuşi, mi-am spus,
Mai are o şansă
Cât glasul încă se teme)

Scăpată, te-ai grăbit să mă suni înapoi
Ca să-mi spui că totul e bine,
(Cu glasul pe care-l ştiam de ani buni)

Amintire

A fost o vreme
când credeam
că e de-ajuns
să dorești cu ardoare
ca să ai…

Intimitate urbană

Există o lume pe care eu
Se pare că o ocolesc.
O grădină de rodii
Pe lângă care trec
Aşa cum trece un orb.
Mă ascund de soare,
Sunt dus pe căi mai repezi
Care nu-mi servesc la nimic

Ce fac eu cu acel timp câştigat?
Dar cu întristătoarea intimitate urbană?
Un culoar al singurătăţii,
Numai pentru mine.
……………………………….

Intenţii

Au mai prins o ploaie
Mercenarele flori.
A fost chestiune de şansă
Să n-aibă soarta
Atâtor gesturi clasice
De formalism
Care le-ar fi ucis pe veci.
………………………………….

Continuitate

Tu la o cafea cu mine,
Peste ani
Amintiri ţinute-n viaţă
Din nimic…

pe buze zaţul-l vei simţi
Şi va mai fi puţin…

Ore

Sub lumina difuză
Erai doar femeie
Şi ca un cristal graţia ta
Sclipea când te uitai în jos

Zâmbetul şi privirea îţi erau
Minutar şi secundar

După mine

Oare cum va arăta garsoniera mea,
După mine?
Lipsită de biblioteca plină de memorie,
De amintirile care vor fi văruite,
Şi lacrimile răzuite de pe pereţi cu şpaclu,
De colţul unde am scris, ba oftând, ba zâmbind

O familie dornică de nou va organiza totul
Şi va decora, după vrerea ei,
Într-o algebră clasică, într-o simetrie
A necesităţilor, a mobilierelor
Pe când nici măcar urmele canapelei mele albastre
Nu se vor mai fi simţind
Locul preferat,
Şi-al meu, şi-al lor, uneori pat de spital,
Alteori baldachin.

Cum vor fugi acei copii
Pe un covor nou şi curat
Pus pe parchetul laminat pe care,
În vremea mea, cădea
Ba scrum, ba vin…

Iar uşa, ca o monedă,
Cu două feţe total diferite
Nu va mai vedea
C-o parte, plecarea ta,
Cu cealaltă, tristeţea mea…

Vorbe

Tăcerea ta m-a făcut
Să-mi arăt urâţenia,
Slăbiciunea, temerile,
Egoista frică de singurătate
Care durea ca o lovitură surdă

Aruncam cuvintele ca pe nişte obiecte
Bune şi rele deopotrivă
În contondenta nevoie de-a mă baricada
De suferinţă şi de amintiri
Vroiam să te rănesc şi să te fac să regreţi

Cu toate că ştiam
Că vorbele-mi, oricât de dure ar fi,
Te linişteau…

Statistică posibilă

Când poate după ei, se înfiripă
Dezamăgirea celor care au fost ai lor,
Statistica şi poate amintirea mării
Trădaţi, crucificaţi printre banali…

Fațeta

Piciorul tău îndoit
Peste sufletul meu,
Ți-am acoperit coapsa
Cu privirea
Și am plecat într-o discreție
Care până și mie
îmi era străină…

Iunie

Nici cireșii nu m-au văzut plecând
Devin bărbat, căci văd
Am învățat să tac…

Anul 33

În nopțile tinereții
N-am somn
Iar diminețile îmi trec prea repede
Și chiar dacă-s lipsite fizic
De iubire
Mă bucur, căci în minte
Valurile reci
Genunchii mi-i ating

***
Răbdarea e a timpului şi-a minţii
Dar ce te faci cu mintea pe care
O cucereşti fără să-ţi trebuiască?

Şi ce-ai putea să faci cu trupul
ce aparţine altui suflet?

L-au stricat

De multe ori
Grăbindu-se să vadă
Ce are-năuntru, l-au stricat

Doar el le-a spus
De-atâtea ori:
„Tot ce ofer este
Ce am în interior”

Dar n-au crezut
Și i-au întins capcane
Convinși că mort
Va fi mai prețios

Amintire

Vin valuri line şi spontane,
Fără să te aștepți
Îți udă părul prins la spate…

Proces

Sufletul de bărbat
Și îndoielile care-l transformă.
……………………..
Apăsarea pândește ca o felină
Gingașa bucurie de viață
………………………..
Finalul doar maturilor le aparține.

Nopţi albe

În celula reprimării
Nopţile-mi sunt albe.
Nu e o joacă noua provocare,
Nedesluşit,
Examen interior.

Simbolurile volatile
Ale iubirii
Răbdare şi intuiţie-mi pretind.

Amintire

Val cu val, vara a venit
Vara s-a retras.
Un costum de baie
Aruncat pe-un ceas.
Sau cititul care,
întrerupt fiind,
S-a făcut iubire…

Sufletul şi ţărmul
pline-s de nisip

Talia-ţi de clepsidră
S-o păstrez nu-i chip

Propunere

Să ne despărţim,
Dar putem?

În plină vară
nimeni n-a făcut-o
Şi digurile,
mării îi sunt străine
În timp ce valurile
caută să mângâie nisipul

Aşa cum felul tău de-a fi
mă mângâie pe mine

Amintire

Era iunie şi ploaia spăla,
Pe asfalt picături strivite,
Pe câmp şi pe acoperişuri,
Ploaia spăla
Ochi, suflete şi frunze de cireş

Apoi Ţi-am spus:
„nimic important,
Priveşte cerul, doar…
Cad stelele pe noi!”

Amintire

Mămici cu tatuaje nu se mai feresc
Albaştri fluturaşi indică
Te miri,
Şi parca bat din aripi
Să reproducă ceva din zbuciumul
Acelor vremuri

Tăticii nici nu-i văd pe noii fluturi
Ce flori vor căuta in lipsa lor

Ferit

Seara asta seamănă c-o seară
De vara trecută
Secretele pe care nu le voi afla
Îmi sunt salvare…

Drepturi
În mod normal, celui căruia
I se cuvine sufletul
I se cuvine şi trupul,
Şi amintirile
Chiar şi mirosul de balsam
Şi ochii mari, surprinşi,
Te miri din ce motiv
………………………………

***

Fii tu singur și nu bea,
Caută-ți de bucurie…

Scrijeliri

Fata care făcea dragoste
Din tot sufletul
Şi pe care ochii o trădau
Ca nişte iude mari şi jucăuşe,
Avea surâs lacom
Ce nu putea fi ascuns,

(Muncea enorm,
Până la epuizare,
Era sârguincioasă)

Seara însă,
îţi părea că
umerii şi genunchii îi vor ieşi
Prin carne şi prin piele
De-atâtea smucituri

Şi cum îşi mai muşca pumnul mic
Şi cât se dedica,
Privindu-te câte-o fracţiune de secundă,
Ca pe un zeu,

Şi ce zgâria…

Gest

Noi, habar n-avem
Cat de neiubiţi sunt oamenii.
De pildă, eu
M-aş bucura să ştiu
De ce-as putea fi iubit
Și simt ca mi-ar fi de ajuns…

Anotimp

Punctuală vara răsare
Şi tot aşa, uitându-se în urmă,
Va pleca
Soarele nu va mai avea răbdare
Cu valurile şi cu dragostea mea

***

Nesingurătatea
are miros de femeie
Există şi o spovedanie
Care se poate face prin tăcere…

Incertitudine

Incertitudine,
Deşert, în subteranul căruia
Stau îngropate
Cabine de machiaj
Şi vorbitoare…

Gest

Ca o adiere de vânt,
Presiunea resurselor tinereţii
Peste singurătate.

Conversie

Va veni o vreme
Când amintirea
unui simplu gest de drag
Va fi avere

Risipă de vară

Ştiu cât valorează în aur
O simplă zi de vară
Cu toate astea, asist la risipirea lor
Aşa cum apa scursă dintr-o conductă spartă
Inundă un subteran şi nimeni nu observă

Apoi, la suprafaţă, bălţi,
Sub ochii mei,
În timp ce arşiţa ucide
Spărtura conductei permite trădări şi risipiri

Ajung instalatorii, într-un final,
Şi după ce-au săpat o groapă
Pun capăt risipirii de apă şi de vară,
Bătând cu plictiseală ţăruş
Pe post de dop, în rana conductei ruginite
Prin care, cu intermitenţe,
Curge soare…

Echilibre

Nu c-ar mai conta,
Dar infidelitatea a lucrat
Şi în favoarea
Şi în defavoarea mea…
…………………………

Singur la Bucureşti

Când rămân singur în Bucureşti,
Nu rămân de fapt singur,
Rămân cu amintirile mele,
Care amintiri, în loc să-mi ţină de urât,
Îmi fac mai mult rău.
Se apucă şi-mi povestesc:
„Mai ştii atunci când…?
Îţi mai aduci aminte….?
Dar ce păr fin avea…
Şi cum săruta…
Dar câtă grijă a avut de tine…
Cum te atinsese cu vârful arătătorului pe încheietură…
Parcă ai fi putut să lupţi mai mult,
Parcă, totuşi, n-ai făcut suficient…
Puteai să-ţi dai seama…
Ai fi putut s-o înţelegi…”

Şi tot aşa, amintirile,
Îmi fac mai mult rău decât bine,
Iar eu, aflat într-un cerc vicios,
Caut să-mi fac noi şi noi amintiri
Care, învechindu-se,
Mă vor trage de mânecă, la rându-le,
Şi-mi vor face zile fripte

Când rămân singur în Bucureşti,
Nu rămân singur…
Şi prefer să plec din când în când
Din Capitală…

Argumente

Pentru ce motive de regret?
Pentru piesele de teatru?
Pentru serile paharelor cu umbre?
Pentru nişte valuri
Ce ne-au fost cămaşa-n plină vară?
Pentru nişte vorbe, poate?
Pentru dimineţile în care
Somnul întrerupt ne-a îndulcit?

………………………………….

Sfârşituri de vară

Sfârşituri de vară
Pe cât de triste, pe atât de dulci.
Cu timpul ce fură din zi,
Nopţii să-i facă avere

Iar ziua iubeşte în plină amiază
În timp ce noaptea doarme convinsă
Că dragostea e numai a ei

Din mila burlăciei

Eu n-o să ştiu niciodată
Să împăturesc prosoape, tricouri şi cămăşi
Habar n-am să calc pantaloni
Şi mi-e imposibil să frec bine geamuri

Cu toate astea, din mila burlăciei,
Trăiesc şi lumea nu ma-arată
Cu degetul c-am două dungi la pantaloni
Sau că, mototolită, cămaşa
Îmi seamănă c-o foaie
Recuperată din recycle bin

Un for, poate norocul meu,
Se îngrijeşte s-arăt bine
Asta până când apari tu
Vrând libertatea să mi-o îngropi
Şi, răzgândindu-te,
dezvolţi pasiune pentru arheologie

Găseşti: idei tâmpite, praf,
Decizii proaste, „foste” sub valoarea ta,
Dezordine, într-un dulap imens
Poeme scrise pentru altele, desigur
Şi lanţuri ce-am purtat şi-au ruginit

Da nu mă-ntrebi cine-s acum,
Mă-ntrebi mereu cine am fost…

Gest

Miez de septembrie,
Dă-mi nişte soare,
Ca şi cum mi-ai da
O gură de apă…

Cuplu

Ea îşi arăta afecţiunea
Gătindu-mi ceva.
Eu, citindu-i poezii sau eseuri
Ea, mereu îmi gătea
Mâncăruri de-o seară
Specifice generaţiei noastre
Care nu ştie ce-i oala şi frigiderul.
Eu, poezii care se vor eterne.
Ea se plictisea şi dădea din picior
Eu, preferam să facem dragoste
Decât să-mi gătească.

Stai să-ţi citesc…
Stai să-ţi gătesc…

Concluzie

Frunzele de cireş
le-am ascultat
Ca pe o simfonie.
Am înotat în mare,
Ca pe o fustă bleu
Prin care coapse vii
Abia se-ntrezăreau

Amintiri devalorizate

Nu mai dau doi bani pe unele amintiri
S-au devalorizat ca nişte bijuterii false,
În care cândva am crezut.
Cioburi, în loc de nestemate,
La bijutierul care, jenat, mi-a râs în faţă:
„Poate au avut valoare,
Dar azi mai rău îţi fac!”

La argintar sau amanet,
Giuvaergiul de poet…

***
Apoi, loiale, ca-s loiale, se-ntorc.
Acolo unde tot ce au e obicei…

Gest

Priveşte cerul,
Are spărturi în el,
Din el curge lumină,
astăzi vom bea lumină
Pe tâmple, pe bărbie,
Pe ochi, pe mâini, lumină…

***
Ce mai contează ca-mi spui
tot ce-mi spui
Daca ceea ce pierd e iubire

Gest

Am aprins neonul in baie
Si aparatul de aer a mârâit ca un câine
Mi-a stat inima
Dar chipu-mi era blând
Eram tot eu, cu pungi sub ochi
Şi-afară valurile aveau pistrui

Oamenii au orgolii, mi-am spus
Si-o artă a vieţii este sa scapi de ura lor.

Început de vindecare

Să-ncep să uit,
Să mă uit în week-end
Şi în week-endul week-endului,
În faţă şi în spate,
În stânga şi în dreapta

Să spun şi nimeni
Să nu mă certe,
Să tac şi nimeni să nu-mi ceară
Să vorbesc.

Amintire

Nimic din ce-am fost în trecut nu-mi mai aparţine
Am aparţinut celor care m-au privit la vremea respectivă,
Celor care mi-au vorbit,
Am aparţinut celor care m-au ascultat,
Celor care m-au iubit sau urât,
Am aparţinut celor care au sperat să mă aibă definitiv,
Sau care m-au avut doar o noapte,
Adierilor care mi-au mângâiat chipul,
Celor pe care i-am vizitat sau m-au vizitat,
Am aparţinut ploii care mi-a atins părul,
Sacoului care mi-a acoperit umerii,
Am aparţinut paginilor care mi-au atins mâinile,
Mării, care m-a primit în valurile ei,
Vinului, care mi-a atins buzele,
Fumului, care mi-a inundat nările,
Am aparţinut gândurilor, care mi-au dominat zilele,
Degetelor, care mi-au ţinut delicat palmele

Ţi-am aparţinut până şi ţie, ce nu-mi aparţineai…

Spovedania după mine

Când n-am mai repetat greşelile părinţilor
m-am spovedit
Când am iertat, deşi aveam dreptate,
m-am spovedit.
Când mai aveam variante dar am ales-o pe cea dreaptă,
Şi-atunci m-am spovedit.
Când îmi venea să-njur, dar am tăcut,
iarăşi m-am spovedit.
(Nu numai la biserică, la un necunoscut.
Nu prin mărturisire neapărat.)
Când am iubit m-am spovedit.
Şi când am plâns, m-am spovedit
Chiar şi când a fost musai să mă spovedesc,
m-am spovedit.

Netimp

De fapt nu există distanțe în timp
Căci amintirile schimbă aceste distanțe
Un gând e de-ajuns să
Lipească dorul
De plăcerea trăită cândva

Și totul să-nsemne fioruri…

Amintire

(Miroase a săpun
Și a tutun,
A spumă.)

Imagini noi îmi dau fiori
Se poate, îmi spun.
Ș-apoi mă plimb
Cu gândul prin restaurante
Sau paturi,
Acolo unde tu ai adormit
Cu zâmbetul pe buze.

Poemul negăsirii

La București, o dimineață senină.
Nu se aud pescăruși, însă marea le îngână glasul
Acolo unde nisipul e încă încins de astă-vară.
În cafenelele abia deschise miroase a Espresso,
căci mesele n-au susținut doar brațe și cești,
ci și nenumărate vești și poveşti.
Oamenii au vorbit, și-au spus,
iar năzuințele ascunse sau nu, i-au transformat.
În răsfoirea gesturilor și-a ochilor,
care şi-au și zâmbit dar s-au și încruntat.

Nu mai erai acolo unde mă aşteptam,
Cum poate nici cerceii nu-ţi mai erau cireșele amare
De cândva
……………………………………………
Era o vreme când credeam
Că tot ce se întâmplă-nsfârșit de vară
Un nor e-un semn de rău…

Dezechilibru

Sunt numai scrum
Și drojdie pe interior
Dezechilibrele sunt ale tinereții
Și florile de mușețel,
Și cojile sparte de nucă
Sunt parte din amiaza însorită
A primei zi de după

Adio, sutiene agățate
Pe clanțele de ușă de cămin,
La revedere, sânge ce îmbujorai obraji.

Gest

Nu te mai chinuii
Dacă este să fie, va fi

Poetul de vară

Poeții care au scris despre vară
Au făcut cărți cu vară în ele.
Pagini,
Lumină,
Vârfuri de deget
Ce se scaldă în valurile
Răsfoitelor seri

Fericire

Și n-o să mai fiu liber,
O să fac doar lucruri de dinainte știute și planificate
O să am bagaj ordonat și mâncare gătită în frigider
O să fie în casă curat și ordine, mai ales ordine
Nu poze împrăștiate pe desktop
Ci pe perete, eu și cu ea, într-o fotografie
De la ora patru o să fiu acasă
Pentru că ea nu poate sta fără mine

Verile vor fi predictibile,
O să fie diabet pe bază de stres,
Cauzat, probabil, de reprimare
Iar ea o să aibă grijă să-mi iau medicamentele la timp,
Ca să trăiesc și să fim bine, în continuare.

O să facem sex cu prezervativ,
Duminica, după masa de prânz,
Căci după, ne întâlnim cu nașii,
Iar lunea, abia ieșiți din casă, ne vom da mesaje
Urându-ne o săptămână bună
Exemplele noastre preferate vor fi,
Cu bătrânii care încă se mai țin de mână.

Când voi fi întrebat,
ea va răspunde în locul meu la întrebare
“Da, suntem fericiți!”, va spune,
Iar eu voi da din cap, a aprobare,
Sub privire ei severă dar ocrotitoare…

***

Au fost femei cărora li s-au citit poezii la telefon,
Chiar de către creator.
Și sâmbete în care cafeaua, cuvântul și soarele
Erau la un loc lumina acelei zile.
………………………………………..
Apoi nepăsări care au încătușat suflete,
Zile de luni – amare și amnezice,

În pustiul promis

În acel pustiu frumos,
În care am să te duc cândva,
Se spune c-ar fi totuși o livadă
În care doar un pom,
Numai unul,
Din o mie de fructe,
Are unul oprit, numai unul

Atingându-ne, privindu-ne,
Sărutându-ne, şoptindu-ne…

Salutul medicinal

Mai dă bună ziua la doctor,
Nu sta până boala viitoare
Iubirii să-i fie prescrise
Pilule umplute cu soare

Și nu-i nici un fel de jignire
Pentru cel pe care-l iubești
De dai bună ziua la doctor
Ca semn de respect că trăiești

E ca un fel de control,
La șase luni ar fi bun
Salut, domnul doctor, ce faci?
Salut, doamna mea! Ce să spun…

Nevastă de poet

Ai zis că mă adori,
Capabilă de sacrificii,

Așa ai zis, că poți dormi cu aripile mele-n pat
Că nu te deranjează când aprind veioza
Sau nu te regăsești în scrierile mele

Ai zis, ai zis, ai zis,
Și toți te-au invidiat c-ai fost aleasă

Poetul poet

Ce poet a fost doar poet?
Nichita a fost doar poet,
Mi-a spus ea,
Susținându-și prosopul cu un gest
De mireasă
………………………………..
Niciun poet n-a fost numai poet,
I-am spus sorbind șampanie
Din orbita ochilor ei
În timp ce ea mă spăla pe picioare
Ca o Mesie
A cărei lemn de cruce
Ardea-n șemineu

***
De-alegi să crezi total
vei fi mințit

***
Iarăşi în floare
Cireşii de-astă vară,
Decembrie..

***
Şi totuşi vara are numai trei luni
Stropi pe-o oglindă şi pe chipul
Celui ce-o priveşte

În unele nopţi

În unele nopţi
Lumina poate părea indecentă
Şi doar un licăr ţinut
în cupa somnoroasei veioze
Poate fi tolerat,

O filă de ziar,
O mână de fată, un umăr
Şi poate o carte, pe care stă pus
Un pahar cu picior

Nişte frânturi din mine

Mi-am privit degetul care ţinea
Întredeschisă cartea
Şi mi s-a părut că e degetul unui bătrân

Aud la radio că la Kiev se vinde
Statuia lui Lenin, la bucată,
Cu excepţia capului, care este
Nepreţuit

Peste nişte munţi de moloz din Bucureştii Noi
Nişte câini se prefac că se muşcă de gât

Eu mă duc să cerşesc încă ceva
Unui om care mi-a dat până acum
Mai mult decât am visat

Oamenii sunt făuritori de secrete ale lui
Polichinelle,
Căruia un prieten i-a derivat, în glumă, numele…

Dacă eşti matur, ceea ce crezi sincer
E adevărul gol goluţ

Aşa nebărbierit cum sunt,
Tot cu nevindecatul de acum două veri
Seamăn când mă uit în oglindă

***
Era o perioadă
Când orice era mai bun
Ca nimic

Timp căruia, eu, acum,
Îi spun suferinţă, experienţă,
prostie…

Timp căruia, eu, acum,
Îi spun suferinţă, experienţă,
prostie…

Dilematica stare

Femeie care furi priviri
Şi care-n sine îţi zâmbeşti,
N-am să lovesc la temelia sufletului
Cu gesturi sau cu vorbe,
Să te impresionez

Caut să nu mă joc
Cu sufletul, atunci când îţi vorbesc,
Dar nu-mi reprim nimic din ce-i frumos
Cu toate astea sunt atent şi conştient
Că nefăcându-te să suferi
Şi pedepsit, nu pot plăti,
Mai mult decât greşesc…

Patimile prietenului

Prietene, noi vom fi răi cu tine
E musai să plăteşti,
până la ultima monedă
Ce-o ai în buzunar.

Chiar şi aşa, nu vom fi mulţumiţi
Şi îţi vom cere-n plus
Şi orice neîmplinire
Vom spune că e semn
Că n-ai plătit destul,

Iar orice reuşită vei avea,
Vom spune că
e pentru că te-ai îndreptat

Douăzeci şi patru decembrie o mie nouă sute optzeci şi nouă

La comemorarea eroilor antiterorişti,
Omorâţi şi prezentaţi drept terorişti,
În spatele meu, în stradă, era un bătrân din marmură
Pe care, atunci când s-a dat drumul maşinilor,
Nu l-am putut convinge, să facă un pas înapoi
…………………………………………..
Mai împietrit decât monumentul,
Îşi privea numele dăltuit în stâncă,
Plângându-şi izvorul plecat,
La fel ca o stâncă…

Amintire

Întâmplare, oare
Sau planificare?
Ce e sigur, însă,
Că e interzis…

Biblioteca parfumată

Parfumate cărţi,
La mine în bibliotecă
Pentru că seara eu aprind
Beţişoare pe margini de raft
Şi las muzica-n surdină

Eu aprind lumânări,
Eu dau pagini cu miros de mosc
Şi lumină

Amintire

Ai văzut o fată râzând,
Poetule
Şi ţi-a răscolit amintirile
Tu trăieşti din frânturi de vară,
Din zâmbete şi din tot ce ţine puţin

Iarnă printre blocuri

Aud doar vocile copiilor,
Grăbindu-se să scoată
Zăpada din clepsidra timpului,
Porniţi s-o modeleze,
Să-i dea viaţă…

(de aici începe perioada „minunată”  )

***

Dacă aş şti că plecarea mea
Nu-i doar trădare
Dacă aş şti că iubirea mea nu-i doar trăire
Dacă aş şti că mâinile mele
Nu-s doar arme
Dacă aş şti că loialitatea
Nu-i o statistică şi nu se enunţă
Dacă aş şti că timpul nu e numai o cifră
Şi nu se aşteaptă…

Gest
Întoarce-te în negreşeală
Şi bea-ţi zâmbind amarul
răscolit de amintiri,
Nu întina nimic din ce-ai iubit,
De dragul noului,
Nu preamări nimic,
numai de dragul vechiului
………………………………………….
Fii tu, şi recunoaşte că ai plâns,
Şi-atunci când te întorci o clipă în trecut,
Acolo unde amintirile
Văzându-te că le-ai văzut,
Te-or pedepsi…

Gest
Eu care trăiesc din ideea de tine
Lipind termene,
De dorul a ceea ce reprezinți

Iubire stahanovistă
Industrializarea forţată a decimat generaţii
Toţi au fost o apă şi-un pământ
……………………………………..
Printre furnale şi maşini unelte
Se scriau răvaşe de dor
Nu conta, vruţi sau nevruţi, copii să fie
De gura lumii sau din amor

Târziu de tot şi-au dat seama,
C-au fost duse de val, păcălite
………………………………………
Cum de au putut aşa de tinere să se mărite?

Dar copiii, cum vor fi copiii?
Născuţi din spirit stahanovist
Cu mame romantice, pe care nu le cunosc,
Cu taţi tehnici proşti de norocoşi,
Cu bunici egalizaţi nedrept de nişte ticăloşi…

***

Cu genele umane şi cu căldură
Se joacă Dumnezeu
Nici urâţi, nici frumoşi
Nici cald, nici frig
………………………………….
Voi să mă faceţi urât?
Eu să cer frig pentru voi?

După o despărţire

După o despărțire,
Când m-am uitat în urmă,
Căci uneori,
Acesta-i singurul lucru
Pe care îl mai avem,
Uitatul în urmă,
O fată mi-a spus:
Mă mulțumeam și cu
Mult mai puţin
……………………………
Dar tu
Ai vrut!
Sau ai vrut?
Deși…

***

Prin gratiile acestei cuşti
Intră lumină
Şi umbra îi face
Să creadă că eu
Când stau de vorbă cu ei,
Jumătate-s din gratii,
jumătate lumină,
jumătate urât,
jumătate frumos,
jumătate Necurat
jumătate Christos

***
Soarele s-a dat de după bloc
Să mă vadă în bucătărie
„Ce faci mă copile, mă?”
Mi-a şoptit cu vocea-i aurie

Amintire

În singurătate egoismul a crescut
Ca o buruiană
Sunt amintiri pe care le recunosc
În baza unei convenţii personale cu timpul
Dar pe care nu le mai trăiesc
Ce sunt eu pare a fi
Un ecou, o ştafetă în responsabilitatea
Statisticii,
Confirmarea unei mărturii oculare

21.02. 2014

Gest

Te-ai așezat pe-un zâmbet
Ca bolta cerului
Pe-o aripă de fluture
Și totuși poate o să mai fie
Motive de senin și zbor

Gest

Chiar şi când îţi citesc poezii
E o formă de a face dragoste,
Chiar şi când bem cafea împreună
Şi pare că doar povestim,
Chiar şi, chiar şi, chiar şi…

Gest

Puterea stă în mângâiere
Sfidează timpul,
dragostea
Frumosul, poate-o divină formă
de comunicare,
Poate un exemplu,
Iar rostul logicii-n iubire
E îndoielnic
………………………………….

***

O picătură care cade acum
Pe undeva,
Poate stârni război,
Poate salva…

Amintire

Câți din cei care încă se iubesc
nu-s împreună?
Calcule ce despart sentimente
Când trecutul
E și zid e și împrejmuire…

Gest

Şi câte dureri stau în spatele
Autocontrolului
Învăţat cu sudoare,
ca o limbă străină,

„Nu era buruiană, era floare,
Nu era nevinovăţie, era vină!”

Speranţa-candelă

Ca o candelă arde speranţa mea
Când mă aştept mai puţin
O găsesc printre cărţi,
Arzând,
Uitasem de ea
Uneori printre oameni
Punct de jar contra vânt,
Nu s-a stins niciodată
Fără să-mi iasă în cale
Mereu am găsit-o
Unde nici nu visam

Gest

Nebunatică tinereţea,
ca un val,
Care vine,
îţi udă chipul şi apoi
Se retrage…

Amintire

Dimineţile,cafeaua
Şi magicul început de zi
Saci de boabe prăjite,
Sute de mii de ceşti,
Numai în Capitală
………………………

***

Cafele, vinuri,
Aşternuturi…

***
Am rupt o floare
Tocmai ca s-o fac simbol

*
Eşti mai a mea
Mai mult ca a altuia

Amintire

Din mila Domnului – vara,
Tot din a Lui – marea,
Cireşele, privirile, nopţile
Nici un loc neumblat
Sufletele, durerile…

Amintire

Iubire secretă,
Dragoste neafişată
Miez de migdală,
Voal ţesut în noapte
De vară

**

Şi-ai vindecat,
Aşa cum în copilărie ţi-ai dorit
Acolo unde nimeni
nu mai îndrăznea

Perspectivă

Te-ai gândit uneori
Că poate tocmai
Ce blamezi
Te face mai frumos?

Nu plânge dară
Când te uiţi la lumânările tocite
La semnele de carte,
Făcute din biletele
de teatru sau de film
Şi zii mersi că viaţa asta

Ţi-a dat puterea de-a…
Ţi-a dat putere.

***

Mă roagă,
Parcă ar sări în sus
De o şi văd,
Cândva femeia,
Iar acum fetiţa…

***

De multe ori puţinul
Ne legitimează
Şi suflet e, de fapt
Tot ce-i afară

***

Ia-ţi fie indiferente
Victoriile de consolare
Înfrângerile din orgoliul
Altora

**

Mă jur pe dresuri
Şi pe rochiile de seară,
Pe tot ce
Înveleşte părţi de trup,
Mă jur…

***

Ce zi frumoasă,
Şi de la fereastră
Bucură-te de ea
Şi-n gândul iubirii
Şi-al vârstei
Nu compara
Şi nu regreta

O fată ce lucra la Pariuri
Avea un prieten vatman
Care îi dădea sms, să iasă să-l vadă
Când trece cu tramvaiul pe lângă agenţie
Iar ea se grăbea bucuroasă
Să îi zâmbească necondiţionat
Încât se mai întâmpla, uneori
Ca el să-i împartă zâmbetul
Cu diverşi călători

Simplu mai zâmbea,
Aşa cum orice om şi-ar dori
Şeherezada celor o mie una
De călătorii

Să nu te superi
Pe un ceas care stă,
Timpule
Tu ştii doar
Că nu e pentru că nu te iubeşte
Ci alte raţiuni,
Care nu ţin de om
L-au blocat
La o oră anume,

Sunt, în curgerea vieţii,
Câteva trăiri care seamănă
Cu dimineaţa
Repetitiv, lunile de început ale anului,
Primăvara,
Primele zile de vară

Apoi, iluzia că vara va ţine
Totuşi mai mul c-an alţi ani,
Amiaza

Şi seara,
Ce-i ori seară de vară,
Ori suferinţă

**
O zi și încă-o zi și înc-o zi
și iar o zi
Și-o nouă zi și altă zi
După altă zi
Și iarăși o zi, o zi
O zi…

Am aflat că şi ceilalţi
Mai făcuseră prostii
Dar pe mine mă pârau
Ca nişte copii
Ca nişte copii

Ghicitoare 2

Care-au avut,
au risipit
Care-au râvnit
Nu au primit…

**

Va trece, exact cum a mai trecut
Cu noul pe nou, călcând,
Plan transformat din mers
În amintire

***

Trăieşte viaţa,
Iubeşte-le şi la debut
Şi la zenit
Şi fă ce alţii n-au putut să facă
Sau n-au terminat
Şi spală-le, la urmă,
Pe picioare

**

E reciproc
Şi tu ştii asta,
Căci de n-ar fi aşa,
Nici eu, nici tu,
Acum, n-am gândi
Fix la fel,
Chiar mai departe
De-atât…

***

Azi, in Miercurea Mare,
se împart cuiele fierbinți ale reformei morale
Scoase din mâini și suflet
(Pe care unii le poarta in tolbă,
Ca pe bastonul de mareșal)
Ziua in care Iisus întors din rugăciune și-a găsit ucenicii dormind
Așa cum un prieten bun, în urmă cu șapte ani,
Izbăvit de o pedeapsă, s-a întors din Gradina Getsimani și
Ne-a găsit pe toți dormind
Pentru că ne-a fost somn
Și n-am fost în stare să-l așteptăm la aeroport
Și a zâmbit și nu s-a supărat,
Ci a luat un taxi
Și a venit la noi cu bucurie
Și a rămas cu noi

Iubirea nu-i echivalenţă
Şi dup-o suferinţă
Inechivalenţa te face să te simţi
A doua oară îndurerat

…………………….

***

Sunt dimineți
care-s doar dimineți
Nu cer nimic la schimb,
Nu întreabă
Doar înnoiesc speranța,
Ca pe-o lenjerie de pat
Doar dau o șansă
Unui nou început…

***

Ce-i dacă-i noapte
Un măr a-nflorit
Are o creangă
Ca o limbă de ceas
Una se-nvârte în cerc,
Alta se mişcă în vânt
(Tic-tac, tic-tac)
Măsurătoare-i tot
În noapte,
În om

Tablouri

Când ieşim noi de prin cuşti
Te miri prin ce-ntâmplare
Şi-ncepem să ne judecăm părinţii
Ca foste autorităţi
Căzute-n revoluţia maturizării noastre,
Îi acuzăm de „învechire” şi
„nesincronizare în idei”
Schimbăm tablourile lor,
Punem tablouri noi, cu noi
În camerele celor mici,
Care preferă însă, cu cât cresc,
Tablourile lor
Şi-apoi copiii lor,
Tablourile noastre

**

Vor opri un poet
Dar nu vor opri toţi poeţii
Ascunşi printre oameni,
Reînviaţi de cuvânt
Care de frică râd în gândul lor
Când li se dă dreptate
Şi plâng pe ascuns
Când ocrotitorul lor suferă
………………………….

Între noi este o distanţă
Tristă şi obositoare,
Diferenţă inestimabilă,
Decalaj…

**

N-o fac intenţionat,
N-am timp,
N-am strategie
N-am un orar,
N-am plan,
Nu urmăresc…

**

Dacă o faci din suflet
Poţi să te rogi şi c-o ţigară
În colţul gurii

***

Când oamenii nu mai au loc,
Pe drum,
Chiar în maşini fiind,
S-or întâlni-n parcări
Dac-o fi loc

***

În pripă, mulţi ne-am răstignit
Reciproc
Apoi, în trei zile,
(Alteori în trei ani)
Ne-am luminat
Puterea se găsea-n acela care
Avea dreptate şi-a iertat

**

Ne-am perindat
Prin pustiu,
prin frumos
Nimic nu era al nostru
Pe veci
Miroseam,
Admiram,
Cel mult,
Atingeam

Linii

Noaptea de mai, când puful mă-neacă,
Atunci când service-ul tramvaielor
Vrea să repare linia
Şi ce briză adie
Care clatină-n vânt
Ba iluzii, ba speranţe

În astfel de nopţi, noi viii
Ne urăm la mulţi ani
Şi scâşnetul tramvaielor,
În zorii zilei,
Pe linii ce s-au reparat în noapte
Duce destine,
Iluzii şi speranţe,
Iluzii şi speranţe…

În rai, cu iederă la tâmple

Există viaţă după moarte
Aşa va fi şi-n rai
Raiu-i o plimbare pe-o plajă
Cu picioarele-n mare
Haina bătrâneţii căzută
Undeva în spate
Spălată de valuri
Şi înghiţită de mare
Va fi

Raiul vom fi noi
Plimbându-ne de mână
Tăcând sau vorbind
Aceleaşi cuvinte
Raiul fără vârstă, fără frici
Tu cu flori de iederă la tâmple
Eu, cu zâmbetul rar
De acum

Aproape nimeni nu ţine la nimeni
Teatru nu-i uşor de jucat
Orgoliu, în schimb, se divulgă uşor
Iar cel mai tare mă doare
Când mi se cerşeşte tăcut
Ceea ce eu mă pregăteam
Să ofer

Argumente volatile

A găsi putere
Să renunţi la tot
Pentru un fior
Ce s-ar întâmpla
Nu se ştie când

Să renunţi la tot
După ce din palme-ţi
Viaţă şi-a luat zborul

Să te-ntorci la tine,
Nu la resemnare,
Nu la sacrificii,
Nu la altceva
……………………….
Ştiu că frumuseţea
E tulburătoare
Şi-şi caută pază
Ne-ntrerupt în griji
Dar când nici păzită
Nu-i, din nepăsare,
Ce tip de jignire
Crezi c-ar fi mai mare?

Ca după o ploaie
Vrăbiile cântă
Şi-un fir de iarbă
Se apleacă să coboare
Un ultim grăunte de apă

O lacrimă, pe-o şuviţă
De păr,
Pe-un obraz
Proaspăt spălat

31.05. 2014

Bogăţie

Cu cât mai bătrâni,
Cu atât mai bogaţi vom fi
Vom avea de unde lua să râdem,
Vom avea de unde lua să plângem
Ne vom apăra c-o amintire,
Din reflex,
Ridicând antebraţul uscat
În dreptul privirii,
Un reflex de iubire,
Şi mâinile ne vor mirosi,
A ţepi dar şi a trandafiri

Frumuseţea nu-i a cuiva,
Flacără-floare
Tu-mi dai mie ceva ce-ai primit
Care frumos fiind,
Nu s-a normat
Şi nu sa sistematizat
S-a dăruit
Şi s-a primit…

Adolescenta

Eşti la vârsta la care
Faci dragoste cu-n ticălos,
Şi abia peste ani vei vedea,
Că epava
pe care o divinizai atunci
Ar fi mâncat, acum, din punct de vedere
Al iubirii fizice, de pe jos
……………………………………

Emiliei

Port poza ta la mine-n cameră
Şi tu-ai zâmbeşti,
Oricui eşti dusă
Ca numai pentru mine
Căci ai lăsat
Ceva, ce-i numai pentru mine,
Acoperit şi totuşi arătat,
Tânără floare vestejită
Poetul te-a reînviat

26.06. 2014

Gram de prietenie nu răsună
Din unele voci
Gram de lumină
Din ochii lor
Masca neutralităţii
Mai rea ca răutatea
Pură este

Îmi stau pe masă pixuri
Şi notiţie
Ce seamănă cu pungi cu ser…
Şi cu seringi

Că eu, că altul
Ce contează
Să se vorbească
Drept despre iubire

Te-am iubit mai mulţi,
Dar n-ai iubit pe niciunul
Necunoscându-te
Nimic n-ai cunoscut

Alte lucruri ne leagă
N-au nimic în comun
Cu zbuciumul şi formele zilei
Sunt, dacă vrei,
Pâine şi vin împărţite

Să fim veşnici
să nu fim uitaţi
Vin roşu pe buze,
Ochi obosiţi, cercănaţi
Păr cărunt,
Flori temporale

Întotdeauna amintirile frumoase
Vor fi găsite la-ntâmplare,
Vor răscoli
Când vor fi răscolite

Şi faţa mi se va lumina
Ca o amiază
În care tu ai adormit
Cu mâna peste mine

Trandafiri plouaţi
Care miros
Ca parul unei fete
Ce merge-n grabă
Spre metrou

Mi se făcuse dor,
Iertasem.
Cu cât mai dor,
Cu atât mai mult

Există un om care n-a plâns în veci
Şi care râde, neştiind de ce se râde,
El râde doar c-atunci se râde
Durerea neştiind a interpreta…

Cad păsări din copacul verii,
Ca fructele dorite de-un copil
Cu guler și bretele

Dă-mi libertate şi o floare va-nflori
Un parfum simplu
Vor purta petalele ei,
Sabie sau făclie tulpina
Respect şi priviri va atrage
La butonieră fiind pusă

Lasă-mă să scriu ce doresc,
Riscul eu mi-l asum,
Şi trădări, răutăţi,
Ani de detenţie mie să-mi fie
Fizic pedeapsă.

Floarea ta, imposibil de-atins,
Inimi şi ochi va deschide.

Aparenţe

O doamnă faină,
De la un magazin de cartier,
Stropeşte cu apă trotuarul
E chiar în pârg, ca o caisă coaptă,
Dar suplă ca o păpădie
Şi n-am văzut-o să se uite
La bărbaţi, vreodată.
Arată prea bine să nu ridice privirea
Chiar deloc.
Şi-am râs când mi-am adus aminte
De ce mi-a zis cândva o fată:
„Noi care facem, când ne punem,
De poftă nu ne prea uităm…”

5.07. 2014

N-am fost indiferent
Am încercat să ţin
De cruce chiar şi atunci când
Cel care-o căra,
Neînțelegând ce vreau să fac
Părea că vrea să mă lovească

Urma o vară

Aşa era…
Era furtună de nisip,
Nimic mai mult,
Şi valuri singure
Şi pescăruşi desperecheaţi

Haina de ieri
N-o îmbrăca
De-i murdară,
Poate una curată
Și altădată purtată
Haina iertării

Oricât ar minţi
I-a fost furată iubirea
Vitreg copil
Al dublei vine,
Minciunii şi păcatului
De-a se ascunde

Încă mai am
Şi voi mai avea
Iubire voi fi
Şi mă veţi căuta
Floare, în păr
Voi fi pus,
Bucle şi ochi
Ce vor râde

**

Văd încercările,
Duminicile însorite
Şi trotuarele libere,
Străzile libere,
Încercările

Nu are a face,
Cu ce va fi
Cu ce a fost
E dor curat,
Necalculat,
Nemăsurat

Cer sfâșiat,
Rană, culoarea
De bronz a iubirii

Am băut o ultimă picătură de vin
Ca pe o ultimă picătură de sânge
Rană în căușul iubirii,
Singurătatea

Parte din sufletul meu, marea
N-am s-o ating
Am sa adorm știind-o aproape
Valurile vor fi respirația
Ce îmi vor da
Liniștea nopții

Trupurile au îmbătrânit,
Nişte haine uitate
În soare şi ploaie
Dar acoperă
Ochi vii ca luminile cerului
În judecata de suprafaţă
Noi vedem mănunchiuri de oase
Desconsiderând esenţa puternică
A bătrâneţii

Când va fi amiaza mai deasă
Atunci va trece şi tinereţea,
Ca o hoaţă,
Când toţi vor dormi,
Vor citi,
Vor iubi,
Vor prânzi,
Tinereţea pe vârfuri,
Tiptil, tiptil.
Va trece
Pagină cu pagină,
Lingură cu lingură,
Vis cu vis,
Sărut cu sărut

Cum ne luminează cerul
Părţi de privire, de faţă şi de suflet
Culoarea luminii
Oglindă în palma
Copilului din Dumnezeu

Scriitorii sunt niște poze
Așa cum erau ei tineri,
Fizionomii decalate de cuvinte,
Trupuri decalate.
Timpul mereu a înghiontit carnea:
„Hai, du-te spre pământ! ”
Zburată de vânt, poezia
Frumoasă ca o poză preferată

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: