Răsfoindu-mi adolescența

Flaviu George Predescu

Răsfoindu-mi adolescența

– ediție noua –

Eu nu vând litere

Pentru că trebuie să recunosc
Și să observ tot ce se-ntâmplă în jur,
Descriu plin litere minunea,
Nu o fur.

Aproape fiecare petic de albastru,
De pe același cer cu mărturie,
Mă face să-mi doresc minunea,
Să scriu pe spate de fotografie.

Eu nu vând litere pentru că nu am cui,
Le așez și i le dau iubitei gratuit,
Tot timpul sper ca ea să fie fericită,
Prin fericirea ei mă face fericit.

Despărțirea

Nu-mi place despărțirea
Și nici n-o văd firească,
Dar viața o posedă
Îmi spune că-i lumească…
Și tot ce mi se-ntâmplă
Pare dintr-o poveste
Eroul „negativ” n-a fost
Și poate nici nu este
Eroul “pozitiv” e ea,
Iar ea, captivă și distantă,
Stă în povestea mea…

Iubirea ta

Iubirea ta
Mi-e confirmată
în fiecare dimineață
La cafea…
Finețea buzelor tale,
Ce reușesc să îmi sărute cana,
Mă fac să te aștept mereu.

Iubirea ta
O văd în inima de spumă
Plutind pe pata de culoare,
Distanța ta de mine,
Prin fiecare pas, mă doare.

Inimi ce bat

Dacă s-ar amplifica
Bătăile de inimă
A tuturor celor îndrăgostiți,
Ce sunet ar mai fi!
Dangătul lor,
Ne-ar putea nimici.

Tocmai de aceea dragostea,
Adesea e ținută ascunsă
Și numai în tăcere, am aflat.
Iubirea poate fi pătrunsă.

Bucurie

Stau pierdut,
cu capul sprijinit în palme,
La fereastră,
Privesc cum ninge peste viața mea
Și simt o bucurie sufletească
În fiecare fulg o văd pe ea

Ce anonim oi fi în lumea dragostei?
De-mi pare că sunt cel mai fericit
Iubirea nu va fi uitată
Pe spate de fotografie scrie
„Ești cea mai dulce fată!”

Altruism

Dacă aș putea strânge
Toată suferința
din ochii copiilor bolnavi
În mine,
Aș strânge-o
Iar eu de-atâta boală să explodez
Peste un câmp cu lalele roșii
Într-o după-masă de martie.

Nu ajunge

Nu ajunge cât scrii,
Trebuie să mai scrii,
Trăiești prin scris
Cititorilor așa le-ai promis

Parcurge cu condeiul zarea,
Apropie-ți prin scris depărtarea
Nu ajunge cât scrii
Continuă făuritor de litere să fii.

Scrisul imortalizează trăirile
Mai mult decât o fotografie
Și mâine amintirile o să le ai
Cuprinse într-o veșnicie.

Eu fără voi

La masă stăm și ridicăm pahare
Ne este toată lumea la picioare,
Vorbim de noi, de viața asta,
De clipe fără asemănare.

Ne povestim istoriile trăite,
Emoționați, nervoși, poate râzând,
Și prietenia noastră-i una sfântă,
Sinceritatea ne respiră în gând.

Eu fără voi n-aș vrea să fiu,
Mai bine din cuvinte să-mi faceți un sicriu,
Să mă îngropați degrabă în uitare,
Eu fără voi n-am șansă de iertare.

Adolescentul tău

Iubesc și simt că fiecare clipă
Are acel ceva ce-mi dă fiori
Când scriu poeme pentru tine,
Și am în inimă convingerea
Că mă iubești numai pe mine.

Eu sunt adolescentul clipelor de dor,
Cel ce ți-a oferit
cea mai frumoasă din iubiri,
Și simt că fără tine nu sunt eu,
Când astăzi mă ascund în amintiri.

Știi că-i al tău

Acum îl ai, știi că-i al tău,
Și numai tu vei fi iubita lui.
Dacă-i mai chipeș sau nu e,
Decât iubitul nu știu cui,
Pare să nu te mai intereseze,
Iubirea lui e tot ce trebuie
Să mai conteze…

Știi că-i al tău și când nu e cu tine,
Știi că prin el e mult mai bine
Să trăiești iubirea,
În lipsa lui te-apasă amintirea.

În fiecare dimineață te trezești
Cu gândul la iubitul tău,
Vrei dragoste ca în povești,
Mireasa unui sentiment
Pe care prin iubire
vrei să-l stăpânești.

Stare de spirit

Sunt nervos, dar mâine voi râde
Când voi citi, c-am scris că sunt nervos.
N-am nici maturitate nici virtute,
Sunt un penibil și un rușinos.
N-am nici succes în viață
Nici ambiție sau griji,
Am doar pasiunea mea
Pentru amici,
Și viața care ți-o dedic
Și mi-o dedici.

Departe de mine

Te știu departe de mine,
Dar simt în inimă că totu-i bine
Aș vrea să-ți spun ceva
Dar nu știu cum…

Iubesc momentele
Când amintiri construim
Fugind de banale trăiri
Renăscând mereu din priviri
Continuăm să naștem iubiri.

Zile senine

Aer curat,
Gâze zburând, zumzăind,
Oameni mai buni, pomi înfloriți,
Le vedem, și totuși ce sunt?
E putere divină sau forță din gând,
Natura ne vorbește prin frunze
Ce se mișcă în vânt.

Iubire,
sentiment care trăiește prin noi,
Cu aleile ei răcoroase,
Cu vorbele ei serioase,
Și planurile de adus înapoi.

În gară

În gară ea cerșește
dragoste unui băiat,
Dar el privește în gol
și nu pare impresionat.
De ochii și de gura ei
Pe care le oferă
El pare absent
Ea însă speră…

în gară la Alba Iulia

Ploi peste noi

Se scurg atâtea ploi peste noi
Și picăturile ne dor,
Le vezi atât de sclipitoare azi
Iar mâine intră în pământ și mor.

Ne doare setea noastră de-a trăi
Iar viața mai aduce nori pe care nu-i dorim,
Și ei nasc ploi ce ne-nsoțesc pe lume,
Mai trece o zi și dragoste nutrim.

Tot ce apare ca o întâmplare
Ne macină conștiința fără de răspuns,
Orice jignire sau nemulțumire
E ca un sentiment străpuns.

Călcăm pământul în picioare
În care au intrat atâtea ploi,
Ne-a tot durut și încă ne mai doare,
Acolo vom intra și noi?

Zâmbetul tău cu parfum de caise

Uneori mă plimb uimit
Prin valuri de emoții,
Când mă gândesc
sau când în minte îmi apare
Zâmbetul tău cu parfum de caise.

Tot trupul îmi este săgetat
Când îmi șoptești ceva
Cu ondularea buzelor
Care greu s-au lăsat sărutate,
Dar care au produs
Cutremurătoare vibrații
Atunci când nu mă mai așteptam.

Și acum parcă te văd,
Acoperită doar cu un voal,
La umbra cărților mele de dragoste
Ce se găseau prin cameră,
Vrăjită de sunetul frunzelor de cais
Care par a se legăna și azi în mintea mea.

Ce ciudate sunt toate aceste amintiri
Care au zburat din inima mea pe hârtie,
Pentru ca apoi să se întoarcă la loc
Mulțumite că au dezvăluit secretul nostru,
Secretul unor îndrăgostiți simpli,
Secretul meu și al tău…

23.03. 2001

Ar fi trăit

Dacă nul-ar fi ucis
Și-ar fi trăit
Poate ar fi aflat un pic din taina
Vieții care nu l-a primit.

Amintirile lui erau
Mama și câțiva prieteni
Cu care s-a jucat acum o lună
Iar lumea ce-a trecut pe lângă ei
A tot crezut că-i bună…

Azi, când privesc uimit
Ce-a mai rămas din el,
O blană mică, maronie,
Săracul miel…

Ce-o fi simțit când a fost smuls
De lângă ființa care i-a dat viață?
Seara dormise liniștit
Nu bănuia
ce-o să-i aducă
o simplă dimineață.

Acum sângele tânăr s-a scurs în pământ,
Din nou oaia a mai pierdut un miel,
Fusese mamă, nimeni nu o crede,
A fost un pui și el.

Furtună de aprilie

Plouă cu picuri grași de aprilie
Iar plantele îmi par îngrijorate
Un grădinar se roagă
Să nu dea cu gheață
Căci nu va mai avea„de toate”

A noastră-i bucuria în privire
Căci praful citadin de ieri
Pare acum o amintire…

Babe prin case pornesc să exclame
Rugi de genul„doamne dă-o cu rată!”,
Dar Domnul prin furtună vrea s-arate
Că n-are timp s-o dea în rate…

Peste ani

Peste ani, când vei privi-n caiete
Litere reci îți vor opri privirea,
Nu vei găsi nici bucurii, nici supărări,
Deasupra a tot ce înseamnă amintirea.

Ecouri reci te vor înfrigura,
Și multe voci vei auzi în jur.
Dorința mea, știi bine,
Este să fac un drum din poezie,
Din lumea asta să te fur.

Jurământ

Dacă am spus în fața dragostei ceva
Și-am repetat de mii de ori că te iubesc,
Am scos din sufletu-mi cuvintele:
Regret, tristețe, părăsesc.
Am așezat în locul lor
Mai multe vorbe de iubire și o stea.
Iar pe copertă eu am pus
Inima mea.

Când pagină vei da,
Te rog adu-ți aminte
Doar ce a fost frumos,
Concluzii și învățăminte
Acum sunt de prisos.

Nedumerire

Aer prevestitor în apus ne cuprinde,
Vise trezesc în noi emoții,
Trăim un „început”mai altfel de final,
Îmbrățișăm din când în când promoții.

Pașii tăi îmi nasc o melodie în minte,
Un ritm îmi face inima tăcută,
Te-am vrut mai mult decât lumina
Și dragostea știută

Al meu pulover încă mai miroase,
A primăveri și patimă fierbinte,
Cum îl ating și-l țin la piept
Renasc în mine fapte și cuvinte…

Ecouri se rostogolesc în mintea mea,
Te-aud vorbindu-mi parcă
Dintr-o altă galaxie,
Iau un condei
Și scriu despre iubirea-ți arămie

Mi-a mai rămas
de contemplat doar o secundă,
Apoi o ușă ca trântită
Se-nchide în urma mea,
Tresar, mă sperii, mă întreb,
De-a existat ceva…

Cifra doi

Doamne, fă-Te că ne iei ceva,
Și-abia atunci vei observa cât apreciem
Tot ce vei vrea să iei,
Și cum în fața Ta,
Din lei, noi ne vom transforma
În mielușei.

Nu știm să apreciem că avem mame,
Iubite care țin la noi,
Nu știm acum cât e de important
Ca ce-i mai greu în viață
Să se împartă cifrei doi.

Vacanță la Rădești

O umbră de maturitate a căzut
Peste copilăria mea cu gust dulciu
Și vreau să mulțumesc acelui Cineva
Că, dintre toate câte sunt,
Mie mi-a dat să scriu.

Puteam trăi mai multe vieți lângă Mureș,
Dacă bucuria, pe care atunci am trăit-o,
Nu mi-aș fi readus-o în suflet,
Acum răsfoind-o.

Bătrâni pe care i-am întinerit cu vorbe
Ne-au mai ghidat la cotituri de viață,
Cuvinte calde regăsite:
Se ascund într-un final de dimineață

Copilărie care astăzi nu-mi dă pace…
N-am liniște de nu mă-ntorc o clipă la Rădești,
Un loc fără de margini,
Pe-o hartă,
Într-o carte de povești.

Alternativă

Dacă am înțelege un apus,
Ce se scufundă trist în mare,
N-am mai privi lumea de sus
Și nu am ști de uitare

Tot ce s-ar întâmpla în jur
Ar fi o filă de poveste,
O lume fără de cusur
În care binele se prețuiește.

Primim exemple
ce ne înspăimântă,
Dar continuăm să credem
într-o întâmplare,
Nu acceptăm
că este un rost anume
Și totuși Cineva are răbdare.

În loc să mulțumim că respirăm
Un aer ce miroase a alternativă
Ca cei din jurul nostru noi recidivăm
Și viața noastră pare o recidivă.

Călătorie cu trenul

Trec în viteză pe lângă câmpii,
Pe lângă dealuri, râuri, brazi,
Pe lângă sate (parcă-s mii)
Nimic din ele n-ai putea să scazi.

Într-unul am prins seara,
În altul dimineața,
Energic oameni mici și mari
Trăiau cu sete viața.

Un drum maro cu pietre
Ca toate dinainte,
Un cimitir identic
Și câteva morminte…

Copii nerăsfățați cară ceva
Fără să știe de filosofii,
Murdari și obosiți
Își mai aduc aminte seara
Că sunt de fapt copii.

Și dintr-o dată văd un chip
Întrebător de lume și de viață,
A, sunt chiar eu,
M-am oglindit în geam,
Umbrit de trenul
ce-a trecut prin față.

Înainte de Sighișoara

Dimineață nouă

Orice ar fi să ții minte o vorbă
De te-ai speriat ești cea care va pierde
De-acum încolo noi am constatat-o
Lumea prin fiecare clipă
Înainte merge

Am tot vorbit de vieți, de sorți
De prieteni și de-o lume bună
Apoi am observat că despre rău
Cam toată lumea s-a ferit să spună

Refuz și apogee și grandomanii
Și nu mai vreau să stau la cozi
Să cumpăr prietenie.
M-am săturat să-i strâng
Și ei să mă înjure,
Hai, un pahar până la fund să fie!

Văd că, prin ce fac am ajuns
Să beau în cinstea mea
C-am rezistat.
Ce pot să spun,
Mă conformez și eu
Heterosexualei lumi
Scăldată în păcat!

Liniștea celui care pleacă

Îl simt pe Dumnezeu în față
Are mâini mari și albe, luminoase,
Mă îmbrățișează,
Mă liniștește,
Iar teama
ce m-a chinuit o viață
Parcă dispare, se topește.
Simt o răcoare,
Văd o floare,
Apoi aud un cor cântând.
Tot ce-am iubit
Mi-a încolțit în gând.
Nu pot uita nimic:
Zâmbetele lor și sfaturile calde,
Încurajările pe care le-am primit
Din partea lor.

Nu pot uita nimic
Și nu regret, am să-i mai văd,
Simt asta,
Știu prea bine,
Căci după o vreme
Vor veni și ei cu mine.

Curge o liniște

Se scurge lin o liniște în noapte
Sunt zeci de picături umplute cu tăcere
Nici vânt sau foșnet, nici uitare
Nu-mi străbăteau pierduta încăpere

Un gând se răsucea în mintea mea
Dar nu putea ieși la suprafață.
Aceleași lucruri îmi ardeau conștiința,
Despre iubire, despre viață.

Aș fi dorit din inimă să pot fugi în noapte
Dar nu puteam căci mă gândeam la ea
Mă urmărea continuu, obsesiv
În noaptea mea ea licăr aducea

Replici de toamnă

Se răcorește brusc în parc
Un aer rece îmi inundă chipul
Simt că trăiesc
Și-s bucuros că inima
Îmi ține ritmul.
Că răul parcă a uitat de mine
Și am mereu
Dorința de a face bine.

Tot merg prin viață ca odată
Cu mâinile în buzunare
Aș vrea să mă pot bucura
De galbena toamnă
Cu frunze crestate
Și să știu că vorbe
Pe care le-am spus
N-au fost uitate.

Plouă mereu

Plouă continuu
De parcă n-ar mai fi plouat
de veacuri
Parcă pământul crăpat,
Însetat, cerșește picături de apă
Plouă mărunt, continuu și tare
Plouă de ieri fără încetare
Va continua o săptămână
Meteorologii spun că încă o lună
Plouă cu picuri reci
Firești pentru unii
Fereastra nu mai suportă
De cum eu,
Eu care iubesc toamna
Dar tot eu…
Nu mai accept să plouă mărunt
Și plouă demult
Mă extenuează să văd
Cum plouă mereu

Poate o-i fi murit
Și acesta mi-e iadul
Să văd cum plouă mereu
Bețivului i-o fi iadul să vadă
Cum alții beau iar el nu poate
O-i fi iubind eu toamna
Dar tot mai mult iubesc
Să plouă mai rar

Petale de uitare

Când o să vezi că peste mine
S-a așezat o brumă de uitare
Te rog să nu te întristezi
Trezește-mă mai bine din visare

Acoperă-mă cu o vorbă din trecut
Și mângâie-mă cu o poezie veche
Mai zi-mi din când în când poemul
„Noi doi, vechea pereche”

Când toamna mă va lua și mă va duce
Prin parcurile ce vor cerne frunze peste mine
Adu-mi aminte cine ești de fapt
Și ce înseamnă viața-mi lângă tine

Pagini despre viață

Se aprinde o scânteie
Mai cere o răsplată uneori
Ar vrea un suflet de femeie
Să îl transforme în roua de pe flori

O magică lumină naște o umbră
Ce urmărește un om, o viață
Iar soarele notează în calendar
Că-i martor la o nouă dimineață

Pe trepte de miresme calcă luna
Urcând spre noaptea ce-a trecut
„Am încercat să fac mai mult”,
îi zice,
„Numai atâta s-a putut”

Acoperișuri tac în așteptare
De porumbei ce vor veni devreme
Elevi se plâng în case celor mari
Că s-au cam săturat de teme

Pe unii viața îi strânge în brațe
Pe alții îi amână o perioadă
Dar cred că toți vor prinde în final
A soarelui decadă

Regretul tardiv

Mă vindec.
Încep să uit de dureri
În jurul meu
Nu mai aud păreri
Și totul pare o ceață caldă
Sau poate un abur dezghețat
Mă simt mai nou
Și fără de păcat.

Acum, pentru ce am făcut
Cu voia mea sau din greșeală
Mă duc, cu demnitate
Să dau socoteală

Și cel mai mult regret
Că pe Pământ
N-am apreciat
Ce-nseamnă să trăiești
Cu păru-n vânt
Iubita să-ți zâmbească
cu sinceritate
Și nu am cântărit corect
Ce-n înseamnă:
Dragostea de frate

Regret că nu vă pot spune vouă
Cei rămași neștiutori pe lume
Regret tot ce-am greșit
Iar între voi și mine acum
Este un infinit…

16.10. 2001

Prima vară

Pe pat de moarte iarna stă
Căci e bolnavă și bătrână
Medicul An i-a dat o veste rea
Mai are de trăit o săptămână

Nimeni nu poate explica
Această atmosferă funerară
Să mergem toți la gară în oraș
Să așteptăm să vin-o primă vară

27.02. 2000

Promoție de iunie

Punct final, în viața de liceu e seară
S-a scurs încă un picur din trăiri
Am fost și noi elevi într-un liceu din țară
Și suntem astăzi prinși în amintiri

Profesori care ne-au dat note mici
Ne-au și iertat, i-am și uitat
Dar bucuria despărțirii nu-i prea mare
Cum ne-am fi așteptat

Și cad petalele de flori pe noi
În față se zărește o viață fără de răspuns
Ne ținem toți de mână, câte doi
În cântecul latin de Gaudeamus

Când soneria-și cântă nota de final
Și dusă a fost penultima ei adiere
Ne despărțim cu toții mâinile-ncleștate
Și ne urăm zâmbind :“La Revedere!”

Cafeaua metastazică

Când beau cafea mă simt ca un bolnav
Ce-și simte trupul că i se dezbină
Și pentru a mai zâmbi o zi
Își bea în tihnă ceașca cu morfină

Fără cafea n-aș mai vedea lumea cum e
Și nici natura n-ar mai fi la fel
Fără cafea n-ar fi nici libertate
Și-aș fi în cușca vieții prizonier

Când beau cafeaua mea suavă
Mă simt ca un bătrân între copii
Majoritatea lumii îmi spune că-i otravă
Iar eu răspund: „ce-o fi o fi”

Alunecă o primăvară

Alunecă o primăvară din cer
Spre noi ca o ploaie cu flori
Cad petale și cresc rădăcini
Fumegă frunze arse prin grădini

Întineresc copaci și pomi uimitor
Gâze întreabă de s-o fi schimbat ceva
Umezit pământul răspunde
Poate că da…

O rază de soare țintește un melc
Care exclamă o liniște vie
Viața părea plecată
De-un veac în pribegie

Urcă fluturi spre cer din pământ
Care „strănută” de viață trezit
Să mă întrebe cineva acum
De sunt sau nu fericit

Cu gândul la tine

Nopți cu miros de cafea
În care scriu poezii pentru tine
Nopți cu miros de liliac
Și cuvinte de bine

Nopți în care picura și se simțea
Mirosul de pământ la fereastră
Vremuri în care inocenți gustam
Tot ce-n semna iubirea noastră

Octombrie târziu

Octombrie în noapte
Mirosul de sat,
De frunze uscate,
De must
și de oameni munciți
Octombrie tăcut
și uneori surâzător
Octombrie cuceritor

Acel octombrie complice
Emoțiilor trăite în doi
Octombrie cunoscătorul confident
Al dragostei din noi

E totuși toamnă

E toamnă și n-ar trebui
Să-i ignorăm culorile-ntristate
Cu multele ei amintiri
Din inimă dezgropate

Adie un vânt de septembrie
Foșnesc în parc frunze uscate
Se reia calendarul tăcut
Al momentelor înviate…

Și comparăm câți oameni mai sunt
Din cei ce au fost acum un septembrie
Dacă mai singuri am rămas
Nu știm de ce

E toamna ce ne îndeamnă să fim buni
Dar plini de nostalgie totodată
E bine să fim noi cei care înviem
Momentele aparte încă o dată

Scrisul din nou

Dacă vor câștiga până la urmă
Voi avea unde să mă întorc,
La litere, la liniște,
La emoțiile care apar
Atunci când deschizi cartea,
La razele de lună,
La toamnele gălbui,
La buzele ei,
Cu gust de gutui.

E seară, tace viața,
Mă lasă să îi spun
Că nu are dreptate.
E frig, e rece și pustiu
Dar este scrisul…

Reglementări

Se fac reglementări între oameni,
Exercițiul funcționează identic,
Finalul de an pare,
Cu toate bârfele, autentic.

Sunt liniștea și zgomotu-n război
Doar că liniștea are bun simț
Se-ntâmplă lucruri neobișnuite
Iar Moș Crăciun negociază cu părinți

Reglementăm situații între noi
Ne bucurăm cei care suntem doi
Sperăm cei singuri
Că în anul care vine
Mult mai vioi
Să regăsim îmbrățișarea poeziei
Și să ne bucurăm că suntem doi

Mi-e dor

Mi-e dor să adorm
în brațele tale
Atins de o căldură trăită
Dorindu-mi mereu
Să te fac fericită.

Mi-e dor să-mi fi
dimineața cafea
Mi-e dor să fiu cer
Iar tu să fii stea.

Mi-aș dori să fii acea
Persoană care să-mi șoptească
O simplă vorbă de bine
Atunci când nu mai am
Încredere în mine.

O casă „pustie”

Fotoliul intact rostea
O poveste unui dulap
Iar dulapul la rându-i spunea
Ceva despre-un arap

Covorul nimic nu zicea
Se găsea umil și bolnav
Cu răbdare pe toți suporta
Să-l calce ca pe un sclav

O vază stătea obosită
Pe-o masă cu aer sever
Dar care citea niște versuri
Unui rece calorifer

Tabloul cel galben stătea
Ilustrând un tainic apus
Iar ochii-i mari căutau
Să-i privească pe ceilalți de sus

Un creion căzut sub fotoliu
De frică nedreaptă că moare
S-a îmbrăcat sumbru în doliu
Fugind de ascuțitoare

Mai încolo o carte deschisă
Alinia o vagă idee
Despre legendarul Homer
Și a lui epopee

O astfel de casă mai rar întâlnești
Cineva să-mi spună și mie
Dacă îi pare prea plină
Sau de-a dreptul pustie?

Testament obișnuit

Mormântul meu va străluci în noapte
La fiece comemorare.
Pe cruce va fi scris numele meu,
Adică domnul Orișicare.

Pe el vor crește florile speranței
În umbra celor vii ce le slujesc
Atâtea vise va-nghiți mormântul meu
Cu tot cu promisiunea „n-am să părăsesc”

Copilărie

Te-am pierdut copilărie
Dar te simt mereu prezentă
Tu pe culmi nebănuite
Mă purtai perseverentă
Astfel nostalgia-mi vine
Recunosc, mi-e dor de tine!

Te-am pierdut copilărie
Când te voi găsi vreodată
Te voi lua și îți voi spune
Cu un aer de om dur
Ce-am făcut de când plecat-ai
Și lăsatu-m-ai matur

Promoție de toamnă

A mai trecut o toamnă
Ca frunza pe o apă
A mai trecut o nouă „eră”
Și-un sentiment a încolțit
În inima-mi fidelă

Promoție de toamnă
Cu zile de suspin
S-au adunat în taină
Când totul a curs lin
Pe lângă mii de dedicații de iubire
Ai apărut și m-ai convins
Că meriți și prezent și amintire

Fenomen continuu

Vine primăvara
În fiecare an la fel
Cu un miros de viață
Cu gust de albă iarnă
De aer nou
Și dimineață

Trec fapte, zeci, pe lângă noi
Și trecem noi
De mână câte doi
Trec trandafiri
Și-mbobocesc
Pe zi ce trece amintiri

Vine din nou primăvara
Ce ne trage cu ochiul
Ne zâmbește sensibil
Vine cu mantia-i de flori
Și zgomot de natură
Incredibil

Cifre de doi

Trec litere peste noi
Trec cifre de doi
Trec oameni
Cum trec păreri
Aruncăm câte ceva
În lada orelor
De ieri…

Nimic nu ne mai trezește
Din drumul cotidian
Ce ne face să fim absenți
Câteodată viața nu vrea
Să ne pună prezenți

Scrijelesc

Scrijelesc pe un nuc „te iubesc”
Și mă bucur că te am
Mă bucur că trăiesc
Scrijelesc pe un nuc „te iubesc”

Peste ani din nuc au făcut sicriu
Iar scrisul era undeva pe el
Mă bucur că am fost
Și cred c-am să mai fiu
În vreun fel

Scrijelesc pe un inel „te ador”
Și mi-e dor
De iubirea din noi
De noi doi…

Numărând toamne

Uneori vreau liniște
Și toamne fără ploi
Iar într-un spirit posesiv
Mai vreau o lume
numai cu noi doi

La masă vreau să stau
numai cu tine
În parc sau pe alei
Tu să te plimbi cu mine
Iar când dansăm, să ne unim
Ca o talpă ce-și lasă urma pe nisip
Când orice am vrea să terminăm
Să mai existe încă un pic

Suntem aceiași, ne privim mirați
Și numărăm toamne în doi
Iar toamnele cu frunze, fără ploi
Da, toamnele ne numără pe noi…

Fata nu știu cui

Aproape de tine
Mă simt mult mai bine
Deasupra de noi
Stă cifra doi

Aproape de nori
Miroase a flori
Aproape de lună
Stă a stelelor cunună

Peste tot miroase a gutui
Iar seara pe uliță
Miroase
A fata nu știu cui

Parfum de amintire

Mi-ai spus să-ți scriu cândva
O poezie de iubire,
M-ai pus să îți argumentez
Prin versuri fiecare amintire
Și tot ce-ai spus la supărare
Am transformat prin scris în bine
Punând în fiecare vorbă
Mai multe sentimente de iubire

Cu toate astea azi îmi reproșezi
Când unor poezii mai dai citire
Că ele sunt frumoase, calde
Dar au parfum de amintire

Dragostea din univers

Numai un pic să vină primăvara
Iar dragostea inundă străzile pustii
Privesc din când în când de la fereastră
Nerăbdător să vii…

Copacii îmi par că râd în vântul cald
Copiii chiuie de bucurie
Și dragostea-i aleasă între noi
Din sentimente o mie

Se țin de mână tineri câte doi
Și îi privim, parcă am fi noi
Și nu credeam acum o vreme
Că viața se împarte cifrei doi

E dragoste în Univers de multe ori
Dar noi aproape n-o vedem
Știm sigur că putem să continuăm
Știu sigur că putem…

Furtuna din noi

Cum se joacă viața cu noi
Și desparte cifre de doi
Și împarte patru la doi
Și mai cheamă unu-napoi
Tot desparte unu din doi
Spre a naște zile cu ploi

Cifrele plâng și se află în noi
Retrăim sentimente
Mai vechi și mai noi
Peste plânset și cifre de doi
Doamne ce furtună-i în noi

Inimă transparentă

Plouă mărunt
Și mi-e dor de tine
Am părul cărunt
Și parcă ieri erai cu mine
Mă strângeai de mână
Și ne priveam în ochi
Îți zâmbeam
Tu te temeai de deochi
Ne iubeam…

Au trecut ani
Au trecut atât de repede
Încât și azi sunt însetat
De surâsul tău
De părul fin
Care mă tulbura…

Plouă mărunt
În inima-mi săracă
În loc de sânge
Curge prin mine apă
Ce frumoasă mai erai neatentă
Fără tine inima mi-e goală
Transparentă

Buzele tale

Buzele tale m-au făcut
Să îmi reevaluez iubirea
Șoptindu-mi trist
Ce-nseamnă despărțirea

Vreau să te sorb
Tu să mă sorbi pe mine
Și-ntr-un final
Să naștem voci de bine

De comun acord

Să ne punem scrisorile pe foc
Să ne strângem mâinile de adio
Să ne pupăm pe obraji sau pe frunte
Să ne uităm reciproc
Să uităm că a fost ceva uneori
Să uităm ce înseamnă a fi
Tu să uiți că ți-am dat odată flori
Să mă uiți orice ar fi

Să ne spunem câte un ultim cuvânt
Să ne scoatem regretul din gând
Să tăcem dacă mai vrem să spunem ceva
Să uităm ce ne-a unit cândva

Să ne spunem adio în zori
Tot ce-a fost a trecut
Să mai rămână poate un „uneori”
Și un pat nefăcut…

Comparație

Mă bucur de o zi frumoasă
Ca de sărutul tău
Ca de privirea ta
Și-mi umezesc buzele cu vin
Sorbindu-te…
Privindu-te…

Tu nu vei înțelege curând
Felul meu de a iubi
Încă nu ai cum
Încă nu acum

Plouă cu melci

Azi a plouat cu melci
Iar eu râdeam zăpăcit
Și fugeam după tine
Credeam și credeai
În vorbe de bine
Cerul era martorul
Unei noi dimineți
Care ne învăluia cu rouă
Și cu miros de fân…

Gândurile zburau
Spre momentele
Care ne-au făcut
Să îmbrățișăm viața
Și s-o poftim
în inimile noastre
Care până la urmă
Bat ritmul iubirii

Gânduri spre copilărie

Uneori aș vrea să mai fiu copil
Să mă bucur de-un strugure
Cu pofta de-un măr să nu mă împac
Să mă îndemne să urc în copac
Să simt emoția unui furt minor
Mi-e dor de nevinovăția vârstei
Jur că mi-e dor

Trec toamne, vin riduri peste noi
Copilăria a rămas un gând frumos
A fost un lucru mult prea drag
Lipsit de nori și ploi

Tot despre prieteni

Sunt convins că n-o să mai fie
Duminici sau zile cu soare
Cum au fost acelea
Cuprinse în acolade de prietenie
În care oameni extraordinari
Îmi dovedeau de fiecare dată
Că în viață prietenia
E cel mai important lucru

Voi fi trist singur
Supărat…
În timp ce locuri goale
Îmi vor aduce aminte
De prieteni buni

Ce mult am râs…
Ce mult ne-am iubit
Ce promisiuni ne făceam
Că ne vom mai vedea
Deși știam
Că nu va fi așa…

Luptând pentru noi

Îmi picură cu flori în inimă
Cu spini uneori
Cu vise și gânduri ascunse
Îmi plouă cu dragoste
Și sentimente pătrunse
Cu zâmbete și gesturi nestinse

O forță îmi inundă gândul
Care zboară continuu spre tine
O dorință mă ține de mână
Îmi dă încredere
Să te iubesc pe tine

Îmi plouă cu idei în gânduri reci
Mă întristezi de câte ori îmi spui că pleci
Te întristez de câte ori îți spun „mai stai”
Caut să te fac fericită
Alege iubire să-mi dai

Încredere în doi

Te țin de mână și îți spun
Te-ador
Cu tot ce am trăit în tinerețe
Acum matură îmi surâzi cu dor
Și cu tristețe

În minte mi se derulează
Momentele pe care
le-am trăit cândva
Eram copii și iată…
Azi sunt al tău
Și ești a mea

Clic-clic

Pe stradă brazii ne stârnesc emoții
Și iarna ne previne să fim buni
Britanic zilele s-au așezat
Duminică în frunte
Și pe urmă luni…

Un clopot bate mai timid
Dar tinde să sărbătorească
Sună încet fiindcă e mic
Clic-clic

Și râd copiii plini de viață
Trimit la Moș Crăciuni
scrisori în plic
În timp ce râde clopoțelul
Clic-clic

Prin jocuri de lumină se văd brazii
Și totu-i sfânt, totul e biblic
Noi să ne lepădăm de tot ce a fost rău în an
Clic-clic

Cuib de turturică

Ninge peste un cuib de turturică
Și simt fiorul iernii în privire
Să mă întorc în timp mi-e frică
Și mă-nspăimântă orice amintire

Ascunde o fărâmă de zăpadă locul
În care coji de ou dau semn de viață
Apusul pare că a coborât subit
Într-un fragment de dimineață

E limpede cum iarna spune
Cuvântul tainic de final de an
Raze de soare sunt poartă triste nume
Iar toamna a fugit din cotidian

Condamnat

Tot „plâng” prin litere în fiecare zi
Lumea mă-ntreabă de ce scrii
Iar eu răspund
E felul meu de-a fi

De la o stare la alta

De la o stare la alta
Mă faci să zâmbesc
Și print-o stare sau alta
Mă faci să iubesc
Sau printr-o vorbă sau alta
Mă faci să trăiesc
Iubirea-n ale ei coordonate
Ba mă simt astru celest
Ba umil și lumesc…

Ori este vară-n mintea mea
Ori este frig în gândul tău
Forțăm prin fiecare gest
Dorința de a fi a mea
Iar eu al tău

Și cui i-ar mai păsa?
Și ce ar mai conta?

Sacrificiu

Iubiri se nasc și mor într-o secundă
Iubiți care se văd murind în orice zi
Iubirea, uneori rămâne ascunsă
De tot ce-i rău, în poezii…

Sună fatidic țărâna
care lovește sicriul,
Lacrimi cad,
Regrete se amestecă în ea.
Peste o clipă va fi întuneric.
Spaima care nu se mai oprește
Dă naștere unui nou sentiment
Când o dragoste îți pleacă din brațe,
După o viață,
Într-un singur moment.

De-acum nu va mai fi nimic,
Se consolează ea plângând.
„De azi voi pune punct sorții nedrepte
Și doar pe el îl voi purta în gând!”

Inconsecvență

Regret, dar nu pot fi consecvent
Să-ți spun că te iubesc în fiecare zi,
Să jur că merg până la capăt
Orice ar fi.

Mă-ntreb de multe ori cum e mai bine:
Să fii departe undeva,
Să fii mereu numai cu mine,
În preajma mea?

Aș vrea ca orice zi pe care o trăiești
Să fie mai senină, infinită
Și de la mile depărtare
Să-mi scrii scrisori
Cât ești de fericită.

Da, recunosc
Mă simt inconsecvent
În lumea dependentă de prezențe
Fug uneori de mine și de tine
Și fac intenționat absențe…

Pagină

Mai dăm o pagină
Din cartea vieții noastre
Și nu știm ce-o să scrie
Nu avem cum…
Ne mai uităm la pozele cu noi,
Cu prieteni,
Ca într-un album.
Doar în urmă mai aruncăm priviri,
Scrijelim amintiri…

Cine știe câte pagini
Va avea cartea vieții ce-o trăim?
Câte litere, câte ore,
Prin care ori ne bucurăm, ori suferim.

Toată viața e ca un volum
Surprinzător sau nu,
Nu se știe
E important ca la final
Tu să zâmbești,
În ultima fotografie…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: