Secretul secretelor

Editura Eikoncoperta Predescu - Secretul

FLAVIU GEORGE PREDESCU

Secretul secretelor

© Flaviu George Predescu

Editura EIKON
Cluj Napoca, str. Bucureşti nr. 3A
Redacţia: tel 0364 117252; 0728 084801; 0728 084802
e mail: edituraeikon@yahoo.com
Difuzare: tel/fax 0364 117246; 0728 084803
e mail: eikondifuzare@yahoo.com
web: http://www.edituraeikon.ro

Editura Eikon este acreditată de Consiliul Național al Cercetării Ştiințifice din România (CNCS)

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
PREDESCU, FLAVIU GEORGE
Secretul secretelor / Flaviu George Predescu. – Cluj Napoca : Eikon, 2013
ISBN 978-973-757-760-3

821.135.1-1

Imagine coperta I: Dana STICLARU, „Mister”

Coperta a fost realizată de: Cătălin CLONARU

Editori: Valentin AJDER
Vasile George DÂNCU

Corectură: Sandra CIBICENCO

Tehnoredactare: Ioachim GHERMAN

FLAVIU GEORGE PREDESCU

Secretul secretelor

Cluj Napoca, 2013

Părinţilor mei,
Flavia şi Constantin PREDESCU

Flaviu George Predescu
şi etica simplităţii

Într o epocă de faliment al ideologiilor şi al sistemelor filosofice, a sofisticărilor inutile, adevărul se refugiază adeseori în hainele simple ale poeziei. E impresia pe care ne o oferă lirica tânărului Flaviu George Predescu, ce îşi concepe adeseori poemele cu austeritatea grădinarului japonez ce creează un peisaj interior din câteva linii şi puncte, din câteva pietre rafinat plasate în spaţiu. Poetul a publicat până acum volumele Răsfoindu mi adolescenţa (2005), Despre cer, iubire şi rouă (2006), Aurul n are trecere n rai (2009), Moartea prematură a unei veri (2010), Sisifica resemnare (2011). Prin urmare, volumul de faţă, Secretul secretelor, este cel de al şaselea volum al său, unul ce ne întăreşte, o dată în plus, convingerea că lirica sa emerge nu atât dintr o ideologie sau curent literar, constituindu se după un cod prestabilit, cât dintr o profundă necesitate interioară. Pare evident, încă de la început, că poezia lui Flaviu George Predescu e mai apropiată de viaţă decât de literatură, dând adeseori senzaţia unui jurnal în versuri, scris, e adevărat, cu o anumită discreţie şi pudoare.
Lucru de mirare în acest veac al tuturor exhibiţionismelor şi neruşinării fără frontiere, poezia lui Flaviu George Predescu nu ezită să se arate în faţa cititorilor săi în haina simplă, din pânză de sac, a banalităţii cotidiene. Tânărul pare convins, ca şi altădată un Leonardo da Vinci, că simplitatea e, în fond, „sofisticarea supremă”. Lumea poeziei sale este una construită din elemente aparent insignifiante, banale, cu un decor auster, ce refuză solemnitatea găunoasă. El ştie că miracolul vieţii se poate ascunde în spatele aparenţelor banalităţii. Pe urmele unor poeţi ca Petre Stoica sau Ovidiu Genaru, redescoperă seducţia cotidianului, farmecul lucrurilor simple, aparent lipsite de încărcătură simbolică. El îşi apropriază obiectele din preajmă ca pe bunuri proprii, poetul imaginându se ca un umil conchistador al cotidianului, ce şi consemnează cuceririle cu răceala obiectivă a unui notar, ca în poemul Sub balconul meu:

„Tot ce i la mine sub balcon
E al meu.
Copiii mei,
Maşinile cu alarmă ale mele,
Trecătorii mei,
Câinii mei vagabonzi,
Pisicile mele fără coadă
Şi bicicliştii mei gata să cadă.

La mine sub balcon este o lume
Pe care, când nu dorm, o iau pe nume.”

Nota definitorie a poeziei sale este acest stil al asumării marginalităţii, al unei discreţii fun-ciare. Lirica lui Flaviu George Predescu conţine fragmente dintr un jurnal cotidian în care lucruri şi întâmplări sunt aşezate sub lupa unui spirit curios, avid de a străbate banalitatea existenţei, de a găsi nucleele iradiante, cele în care respiră o umanitate necontrafăcută, autentică, lipsită de ipocrizie. O poezie intitulată Jurnal ne dă măsura acestui lirism auster, în care câteva note, discrete, sunt capabile să sugereze un univers, o stare de suflet, un erotism abia schiţat, la antipodul dez-măţului imagistic, brutal, al colegilor săi de generaţie:

„Un sărut în mare
Cu miros de piele udă
Şi sărată,
C o şuviţă ce mi s a lipit de umăr
Sub privirea ta îngândurată.”

Flaviu George Predescu e convins că adevă-rul se adăposteşte acolo unde nimeni nu ar bănui, în gesturile mărunte, în elementele anodine ale existenţei cotidiene. Îi lipseşte ironia acidă, în schimb deasupra peisajelor sale citadine pluteşte un abur de indefinită melancolie. Poe¬mele lui au o ţesătură narativă fină, o melancolie a unei lumi marginale, ferită de privirile indiscrete. Ca şi Giuseppe Ungaretti, poetul „singur cu sine”, confratele valah are sentimentul acut al singu-rătăţii, al carcerei existenţiale, scrisul fiind perceput, în mod paradoxal, ca o fatalitate a existenţei, nu ca o eliberare. Iată, în acest sens, poemul intitulat Condamnare:

„Sunt încarcerat
de tot ce am scris.

Sunt legat
cu n şir
de litere la mâini.

Lângă mine,
propoziţii scurte,
mârâie nervos,
ca nişte câini.

Am înfipte
cratime în suflet
care doare
nemilos şi crunt.

La picioare
am legate sfori
descusute parcă
din cuvânt…”

Flaviu George Predescu refuză din principiu emfaza, inflaţia verbală. În concepţia sa poezia ar trebui să regăsească simplitatea, să se retragă din cercurile iniţiaţilor unde s a baricadat, să renunţe la cuvintele şi strategiile sofisticate care au îndepărtat o de publicul larg. Limbajul poeziilor sale este unul laconic, epurat, concis, afişând o simplitate ce l apropie, uneori, de haikuul japo¬nez. El tinde mereu spre o expresie accesibilă, cât mai democratică, încercând să se adreseze mai degrabă inimii decât raţiunii. Adeseori, poemul coagulează în jurul unui amănunt, al unui detaliu decupat din tumultul vieţii, ca în poemul intitulat Scrisoare:

„Un măr muşcat
Uitat
Pe un caiet de poezii
Atât e viaţa mea acum
Să ştii.”

Pentru Flaviu George Predescu poezia este mai mult decât o formă literară, ea este un element vital, o „substanţă a vieţii”, cum o numea un Edgar Morin. El îşi afirmă o poetică şi o etică a simplităţii, chiar dacă ştie că viaţa nu e deloc simplă, deschizându şi unghiul viziunii mereu spre realitate, spre un spaţiu marginal, fără mare putere simbolică. Adeseori schiţează mici por-trete, din câteva linii sumare, menite să evoce o lume. Fata care i aduce supă, mama care se roagă cu poza fiului în mână, ţigănuşul cerşind într un tren insalubru, chipul bunicului având ceva din măreţia agrestă a naturii („Gâtul lui era trunchi de copac / Pielea lui bătrână / Era o scoarţă de gutui”, Căuşul cu rouă) sunt câteva din faţetele unei umanităţi precare, dar nu lipsită de gene-rozitate şi de căldură.
Telegrafică, încărcată de semnele concrete ale realului, surprinzând mereu palpitul existen¬ţei, cu un refuz consecvent al abundenţei figurilor de stil, poezia lui Flaviu George Predescu se dovedeşte, şi de această dată, autentică, dorindu se mai apropiată de „secretul secretelor” (adică de viaţă – simplă, dramatică, tulburătoare) decât de curente şi de mode literare.

Ion CRISTOFOR

Secretul secretelor

Aburul vechilor amintiri s a ridicat
Alte amintiri le împing spre neant
De unele, ca un copil mă bucur,
De altele, îmi e jale, frig şi păcat.

Gânduri fragede ca alunii
Lin se vor înfăptui, treptat
În trecerea prin sita aspră a lumii,
N ai cum să scapi neîndurerat.

Aburul răsfirat al căutării prin noi
Uneori nor de praf, alteori ceaţă,
Stă paravan, nedesluşind
Secretul secretelor numit viaţă…

Minciunele

Aşa firavă şi departe cum eşti
Reuşeşti să mă ţii în braţe
Minţindu mă că mă iubeşti.

Iar eu, deşi cotoi bătrân,
Te cred şi mă alint
Căci din toate minciunile din lume
Minciuna iubirii n o simt…

La şedinţa suferinzilor

Asociaţia suferinzilor în iubire
Anunţă că întrunirea din anul acesta
Va avea loc joi, 7 iunie 2012,
Începând cu ora 18.00,
La sediul asociaţiei
Pe ordinea de zi
Aflându se:
1. Raport privind suferinţele
Anului precedent
2. Primirea unor noi suferinzi
Şi enunţarea unor noi motive
De suferit…
Pentru perioada următoare

Suferinzii sunt rugaţi să vină
Cu carnetul de suferind în iubire
Care să aibă completate rubricile
Cu data de început şi de sfârşit
A relaţiei…

Adunarea generală a suferinzilor
Va decide prin vot secret
Cum se va plăti cotizaţia
Pe următoarea perioadă
În lacrimi, în oftat sau mixt

La sfârşit, fiecare va spune o poveste
Cu un „fost” sau cu o „fostă”
Şi va participa la o bătaie cu petale
De „nu mă uita!”

Amintire cu şlapi

Când eram copil
Nu ştiam că poţi prelua modele
Total greşite
Deci n avea dreptate
Un unchi care
Îi spunea vărului meu
Că numai ţiganii poartă şlapi,
Deşi era în plină vară,
Şlapii mei, sub greutatea
Ruşinii ce o trăiam,
Simţeam cum se strivesc…

Al treilea an, după Volume

Trei ani de la omorârea hidrei
Trei ani în care am devenit un Hristos
Scuipat, minţit, biciuit,
Răstignit…

Trei ani postmoderni
În care am fost
Fie calcul, fie consolare
Fie comparaţie, fie speranţă

Şi am înviat al treilea an,
După Volume…

Femei discrete

Cum reuşesc femeile
Să facă duş
Fără să se stropească?
Şi numai foşnetul
Prosopului pe pielea lor
Catifelată
Să fie singurul
Reproş pe care li l poţi
Face…

Femeile, ireproşabile
Ca frunzele, prosoapele…

Sub balconul meu

Tot ce i la mine sub balcon
E al meu.
Copiii mei,
Maşinile cu alarmă, ale mele,
Trecătorii mei,
Câinii mei vagabonzi,
Pisicile mele fără coadă
Şi bicicliştii mei gata să cadă.

La mine sub balcon este o lume
Pe care, când nu dorm, o iau pe nume.

Când plouă în Capitală

Când plouă la Bucureşti
Internetul fuge la Ibiza
Iar la duş curge cafea
Maşinile tocmai în centru
Fac şezătoare
Şoferii stropesc pietoni
Ca n zilele de sărbătoare

Când plouă la Bucureşti
Nu mă bărbieresc,
Nu fac duş
Nu întineresc…

În roluri inverse

Dacă aş fi „tu”
Mi ar fi dor de mine
M aş căuta
Şi mi aş vorbi despre iubire

Dacă aş fi „tu”
N aş ezita să mă iert
Sau să îmi cer iertare
Aş considera că,
într un fel sau altul,
Toate problemele
Au rezolvare.

Curgere

Efemere s toate
Oameni, vorbe, fapte
Locuri şi tristeţi

Chiar şi durerile
Şi plăcerile sorţii
Efemeri sunt şi viii şi morţii

Ale tinereții valuri

Se făcuse vară,
Eu şi cu ea am pus
Cearşaful, pe care vântul îl umfla,
Pe nisip
Soarele bătea prin apa transparentă
Iar tălpile se afundau apoi în zaţul răcoros

A venit alt an, cu altă vară
Iar eu, împreună cu ea
Am aşezat cearşaful colorat,
Pe solul făinos al plajei
Aveam acelaşi slip,
Şi ochelari de soare
Dar ea nu mai era „ea”

Puneam suflet în tot
Şi înotam spre larg
În ciuda geamandurii
Pe care o sfidam din când în când
Dar a venit o altă vară,

Am pus cearşaful iar
Şi m-am dus să cumpăr
Un pepsi şi o bere la pahar
Doar că şi „ea” era alta,
Diferită de primele două,
Marea era aceeaşi,
Plaja era neschimbată
Numai la mine: vara, anul şi-o fată.

Tot mai cărunt

Din 2009 până acum
Ai încărunţit
Cu peste 700 de fire
Ai încărunţit.

Toate pe tâmple
Toate pe suflet.

Din 2009, ce mult ai încărunţit
Când am deschis astăzi albumul,
Aşa (mi s a părut) o poză mi a şoptit…

Imposibil

Nu într o noapte
Nicidecum
Nu, într o noapte
Nu am cum să ţi spun
Nu la noapte,
Nu, nici mâine noapte
Nu cu voce tare,
Nu spusă în şoapte

Taină

În paharul ăsta de vin
Se găseşte suma deciziilor
Pe care le am luat
Înghiţitura este însăşi recunoaşterea
Şi justificarea existenţei mele
Iar gustul, da, gustul…
Înseamnă privilegiul de a afla
Cât valorez.

Părere

Uneori am impresia
Că tot ce sunt
Ţine până la prima
Părere pe care o spun
Şi nu convine

De atunci, începe
Un proces de
Demolare
De la sine

Vara asta

O să fie de toate
În vara asta,
Da, o să fie
Mai ales migdale
Şi petunii
Până şi dragoste

O să fie
Indiferent ce vor spune
Crengile bătute de vânt
Sau gura nemiloasă
A lumii…

Aşteptare

În seara asta
M am pus în pat,
Exact aşa cum ar fi fost
Cu tine,
În garsoniera mică,
Ce nu îmi aparţine…
…………………..

Așchii

Sunt o picătură
De sudoare
Pe un călcâi…

Fiecare fată vrea
Ca istoria
Să înceapă cu ea.

Vreme de zmeu
La Eforie,
Nebună, vara, se joacă

Mai citesc o poezie,
Ca pe o rugăciune,
Şi mă culc…

Moartea e absolvirea poeţilor
Abia de atunci
Începe cariera lor

Viaţa merge înainte
Cărându şi bagajele multe
Asemenea unei femei frumoase
Pe un peron de gară

Necredinţa sau lenea spirituală
par că alunecă din om
Într-o luptă, din partea lor ascunsă
Dreptatea vorbeşte cu voce tare…

Comparaţie

„Sunt bine, acum!”
Îmi seamănă cu n ţărm
Pe care ai ajuns după un
Naufragiu

Dres încâlcit

Mi e dor sincer de o golănie,
De o noapte nebună,
Cu un funduleţ ca de adolescentă
Care să îmi alunece pe mână
De un dres încâlcit, lângă pat
De un cercel aproape smuls
Dar salvat…

De patimă şi nesiguranţă
De un sutien mov,
Ce se bălăngănea pe clanţă
De tot ce este necondiţionat
(De fâşâitul întrerupt al duşului,
de Libertate)
Şi de tine tolănită în pat…

Amprentă

Mi e dor de tine,
Cea care îmi cereai
Un prosop curat,
„Doar pentru faţă!”
Iar eu îţi zâmbeam
Ştiind că l am mereu
Pus deoparte
Fin şi albastru,
Ca o filă de carte…

Şi chiar de garsoniera
Părea lipsită uneori de viaţă
Lucruri banale înmugureau
Când îmi spuneai:
„Vreau un prosop pentru faţă!”

Nedumerire

Unde vor fi
Ţurţurii, ce acum
Mândri stau,
Peste câteva luni
Sau la vară?

Poate vor fi
într o frunză,
Poate ntr o
Lacrimă
Sau poate
într un fum de ţigară…

În tot acest joc,
În această chimie,
Gheaţa asta
Cu formă de suflet
Unde o să stea?
Ce o să fie?

18.02.2012

În căutare de soluţii

Clasificat pe zodii
Ne este azi destinul
Pe „prietenii” şi fapte trecătoare
Culorile şi aleg, în funcţie de vrută
Diversa specie de floare

Iar compatibil este numai cel
Ce are scris prin cărţi, pe undeva,
Destinul ce ar trebui să i cadă
Perfect peste destinul altuia

Justificare

De ce aş fi mai bun
Şi mai cu minte
Ca toate generaţiile
De dinainte?

Am ars eu biblioteci?
Am inventat calmante?
Nu eu am împărţit femeile
În prea serioase, în amante.

Înjurăturile le am auzit
Nu le am creat
De ce aş fi mai bun
Ca tot ce mi a fost dat?

6.02.2012

Paşi înapoi

În drumul prin viaţă,
Al căutării prin noi,
Ca să mergi înainte
Fă şi paşi înapoi.

Spitalul de polarizare

Sunt la spitalul de „polarizare”
Aici sunt internaţi deopotrivă
Şi scriitori şi cerşetori,
Aici mănâncă laolaltă
Cel ce icoane a scuipat
Cu cel care destine a salvat…
Aici cam toţi primesc vorbe vulgare
Căci nimeni n are autoritate n pijamale

Sunt la spitalul care are n curte
BMW uri şi tichete rupte.

După tine…

Da, o să iasă la o cafea
Şi după tine
Şi o să zâmbească altuia
Şi o să i spună că „îi pare bine”.

Da, o s o atingă uşor pe mână
Şi da, va accepta timidă provocarea
Da, o s o invite la el
Şi da, ştii şi tu continuarea…

O să fie viaţă şi după tine
Şi o să fie nopţi cum nu a mai trăit
Ţinută n braţe, undeva la mare
Va spune că trăieşte cel mai tandru răsărit.

Ai intuit corect, o va iubi
Şi ea îl va iubi şi îl va răsfăţa
Şi da, e adevărat
Că nu îşi va mai aduce aminte precis
Când este ziua ta.

Ai învăţat ceva lecţii de viaţă
De ştii atât de bine ce se va ntâmpla
Cum mult prea bine ştii, poete,
Că n pagini, pe furiş,
Ea se va căuta…

24.10.2011

Nevoie

Dacă aş putea măcar să plâng
Cât ar conta…
Să plâng, frică mi a fost mereu
Iar azi o cer
Pentru a mă salva…

Descoperire

Stătusem ani şi ani cu frica
Căci nu ştiam ce se găseşte după…

Am tras cu teamă de cortină
Şi după ea, era lumină.

Iertător

Stai liniştit, motive îţi va da
Mereu motive îţi va da
Dar nu ţi subestima
Capacitatea de a ierta
Imensa ta capacitate
De a ierta…

Discuţie postumă

De ce erai atât de rece
La telefon?
În fine, nu mai are rost…

De ce mi ai spus ceva
Ce nu era real?
În fine, nu mai are rost…

De ce n ai căutat
Să mă împaci?
În fine…

29.06.2012

Prefăcătorie

Mi o aduc aminte pe fată
Da, mi o aduc
Purta un capot sintetic
Şi demachiată arăta ca dracu
Făcea pe calma
Dar fierbea
La fiecare adiere
Noaptea cu ochi de otravă
Ziua cu zâmbet de miere.

Dovadă

Există!
M am uitat pe internet
Am văzut cu ochii mei,
Există
Chiar dacă,
Să nu mai ştiu de viaţa ei,
În lumea virtuală m a „blocat”
Chiar dacă mi dă retur
La cărţile pe care însăşi ea
Le a generat.

Decizie

Pipăi cu mâinile oarbe
Două pahare, două potire
Şi beau, beau fără să clipesc
Nu ştiu de am ales
Otravă sau iubire
Nu ştiu de sper
Sau iar mă amăgesc

Blestem

Eu port această
Nobilă povară
De a iubi
Şi de a nu mi se răspunde

Eu port acest
Supliciu sufletesc
De a nu mi se răspunde
Când iubesc

Amintire

Pe mine asta m a marcat,
Plecarea.

Sensul atunci mi l a dat
Căutarea.

Şi recunosc că
Cea care m a salvat a fost
Iertarea…

Ziduri

Simt un zid,
Nu e vina ta
Aşa e viaţa,
Cu ziduri,
Multe ziduri
În toate punctele
Cardinale.

Dar nu există
Ziduri mai mari
Ca atunci
Când nu aud
Vorbele tale.

13.07.2012

Condamnare

Sunt încarcerat
de tot ce am scris.

Sunt legat
cu n şir
de litere la mâini.

Lângă mine,
propoziţii scurte,
mârâie nervos,
ca nişte câini.

Am înfipte
cratime în suflet
care doare
nemilos şi crunt.

La picioare
am legate sfori
descusute parcă
din cuvânt…

Reflecţie

La ce mi foloseşte
Că am dreptate
Atunci când iubesc?

Pas înainte

Când voi învinge fricile
Legate de ceea ce tu
Vei face după mine
Abia atunci
Voi reuşi să fiu eliberat
Şi dezlegat de tine…

Reacţii

Se supără pe mine
Şi le trece.

Se supără pe mine
Şi le trece.

Aşa e viaţa mea
Un stăvilar
Sau poate
Un firicel de apă
Care se petrece…

Generaţii

Mânjii de azi
N ar fi fost
Fără galopul frânt
Al cailor bătrâni.

N ar fi nechezat
A viaţă
N ar fi întins cu nerv
Asprul pripon
Al iubirii…

Gest

Habar nu ai
Cât m ai rănit
Cu gestul acela
De a mă mângâia
Când decisesem
Să ne despărţim.

Şi am plâns atunci
Captiv iluziei
C am fi putut
Totuşi
Să ne iubim…

Scrisoare

Un măr muşcat
Uitat
Pe un caiet de poezii.

Atât e viaţa mea acum
Să ştii…

Holde sufleteşti

Zilele astea
Am semănat un câmp
De trei hectare sufleteşti
Rodul plugului meu
(Făcut din peniţe topite)
Care a sfărmat pământul
Cu buruieni
Se va vedea în holdele
Ce vor rodi la vară
Vor fi atât de mari
Şi de frumoase
Fructele sufleteşti

Şi ploile ce vor veni
Le vor da libertate şi viaţă

Comparaţie

Acum, când beau ceai şi citesc
Despre Troţki, cel ce a spus
Că puterea n o pierzi
Ca pe un obiect
Pe care l scapi din mână.
Când ceilalţi nu mai cred în tine

Îmi permit un surâs oarecum arogant
Când ştiu că tu prin despărţire ai înţeles
Doar o distanţă fizică de mine…

Bucureştiul primăvara

A venit primăvara
Şi mă oftic
Văd numai breteluţe,
Maiouţe şi săndăluţe
Sincer, aş fi preferat
Să fie nori

E un fel de iad şi Bucureştiul
Unde e păcat dacă te nsori

Mai compromis

Mai compromis
La Bucureşti.

Adio flori,
Adio tei,
Adio Herăstrău.

Plouă în ciuda a tot
Ce luna mai ne poate da.

Şi Dumnezeu
Ne consolează,
Spunându ne
Că şi în Eden,
Mai ploua.

Saboţii verzi

Mi aduc aminte
De saboţii tăi verzi
Şi de strada Eminescu
Lungă şi fără trotuare

De glasul tău
Mi aduc aminte
Când te plângeai
Că nu mai poţi de picioare
De gândurile mele reci
Şi apăsătoare…

Flirturi juridice

Fetele care ne zâmbesc, prietene
Sunt feed backuri umblătoare
Tu mă întrebi ce să facem,
Să le oprim pe stradă?

Şi eu zic să le urmărim,
Dacă vrei…
Să vedem unde este
Baza şi sediul materiei…

Istoria unei mutre

Mutra mea mică
Mutra mea tot mai mică
Mutra mea amintire…
Mutra mea de cifre şi litere…

Însingurare

Mi a murit şi ultima
Fărâmă de tupeu
Nu i medicament
Sau faptă să m aline
Într o cameră făcută din oglinzi
Chiar şi eu s cu spatele la mine.

Şi îmi vine să mă bat pe umăr
Câteva cuvinte să mi vorbesc…

Credință

N am să păţesc nimic, duşmanilor,
Nimic rău n o să mi se ntâmple,
Degeaba aşteptaţi.

Pentru că n fiecare seară
Cu palma i sfântă
Îmi mângâie o poză, mama.

Ca pentru ea şopteşte,
Cu Dumnezeu vorbeşte.

Incertitudine

Cu cât m apropii
Mai tare de iubire,
Asemeni lui Icar de soare,
Aripile mi se topesc, într o clipire
Şi în hăţişul dragostei incerte
Mă întorc…

Să fie labirintul amintirea?
E soarele totuna cu iubirea?

La mâna valurilor

Convins c am să te ţin alături
Ţi am îngropat o gleznă
C o mână de nisip adus din mare.

Dar n a contat în lumea n care
Incertitudinea aşterne valuri
La picioare.

Contestări

Nevindecat ca cerul
Ce n lacrimi protestează
Aşa sunt eu
Când gândurile şi cer
Răsplata pentru zile
Sau nopţile cu tine.

Eu sunt un fel de cer
Şi nu mă mint
Eu ştiu sigur
Că n am să mai fiu bine…

Gânduri de apă

Se ciocnesc fluturi
De parbriz
Fluturi de apă
Îi dau cu apă la o parte
Totu i din apă
Lacrimi din apă
Oameni din apă
Speranțe din apă
Durerea i de apă

Jurnal

Un sărut în mare
Cu miros de piele udă
Şi sărată,
C o şuviţă ce mi s a lipit
De umăr
Sub privirea ta
Îngândurată…

iulie 2012

Iubirea din nou

Dumnezeu vrea din nou
Să iubeşti

De ce te opui?
De ce nu i vorbeşti?
De ce nu încerci?
De ce nu oferi?
De ce nu primeşti?
De ce te temi?
De ce te fereşti?

E simplu:
Dumnezeu vrea din nou
Să iubeşti…

12.07.2012

Căuşul cu rouă

Bunicul a cerut o cană cu apă
Iar nepotul, crescut din roua de mai,
I a dat o cană cu rouă.

Gâtul lui era trunchi de copac
Pielea lui bătrână
Era o scoarţă de gutui.

Ca un izvor, căuşul de rouă,
Susura prin sufletul
Şi prin inima lui.

Bunicul s a şters cu dosul palmei
De rouă, la gură
Fără să spună niciun cuvânt
Florile au pe ele lacrimi, nu rouă
Răpite de la oameni, de vânt.

Poezia timidă

În lumea înjurăturilor „la liber”
Atât de emotivă i poezia
Încât atunci când citeşti una
Cuiva drag
Te uiţi înspre uşă, timid,
Ca nu cumva să fii văzut…

Fragilă, pudică e poezia…

Evanghelia după mine

Să fiu văzut mai ales când nu aş merita
să fiu văzut.
Să nu fiu jignit tocmai atunci când poate
aş merita să fiu.
Să nu fiu minţit tocmai când nu am dreptul
să pretind sinceritate.

Asta îmi va fi dorinţă şi pe patul de moarte
Care poate va fi sub forma unui
morman de fiare
Sau o saltea de spital sub care miroase
aspru a clor
Sau poate a unui maidan prăfuit.

Când n am dreptul să pretind sinceritate,
Îmi doresc să nu fiu minţit.

Alintat

Ce briză delicată
Adie acum la Bucureşti
Mă mângâie pe obraz
Ca părul tău,
Când te ţineam în braţe
În după amiezi cu soare.

Acum, în gând te strâng la piept
Cu valuri reci și înspumate
La picioare.

22.07.2012

Muribund

Eşti prea de treabă,
Iar eu, doar un pacient
Uitat în spital,
Îmbrăcat în halat,
Obişnuit să ducă
Suferinţe pe picioare.

Un fel de muribund
Ce crede
Că pe Pământ
Există doar ce doare.

Poetoscopul

Sunt cu 19 ani înainte
De moartea rotundă a lui Nichita,
Cu 10 ani după ce
Bizara Pasăre cu clonţ de rubin
S a răzbunat pe Labiş.

Cu 41 de ani înaintea Mesei tăcerii,
La care Darie fără trup s a aşezat,
Cu 8 ani premergător căderii Luceafărului
Asemeni unei stele oarecare.

Să nu îţi faci iluzii

O să evit să mi fac iluzii.
De ce m aş bucura
Sau de ce m aş îndrăgosti?
Iubirea mă trimite
Din când în când la dicţionar.

Iluzie egal speranţă neînsemnată
Sau dorinţă neîndeplinită
Sau amăgire…
Speram ca iluzie să însemne: griji
„Să nu ţi faci iluzii!” adică
„Să nu ţi faci griji!”

Speram ca o minune
Să fi schimbat sensul
Sau speram să fi auzit greşit
Şi tu să fi spus ceva cu „perfuzii”
Poate chiar: „să nu îţi faci perfuzii,
n ai nevoie!
Iubirea nu se introduce subcutanat
Se inhalează…!”

Dar tu mi ai repetat: „iluzii!”
Să nu îţi faci iluzii!

15.07.2012

Rugăminte

Fă dragoste
Şi nu îmi cere nimic
Nicio promisiune,
Nicio speranţă,
Nici măcar un prosop.

Oferă te doar
Şi pune mi un pahar.

Ştafeta domestică

Fata care îmi adusese
Ciorbă de curcan
Cu metroul,
Într o oală atât de grea
Încât, atunci când am spălat o,
Am scăpat o în chiuvetă
Surprins de greutatea ei.

Ciorbă cu atâta carne,
De absorbise toată zeama…
O întreba pe ascuns pe mama ei
Cum se face orezul fiert
Spunând la telefon:
„Doarme, spune mi cum se fierbe orezul!”

Iar eu, deşi bolnav, am zâmbit
Şi am salutat măcar comunicarea
În materie de gătit…

Regret

L aş căuta, nebun, pe copilul
De ţigan
Care mi a cerut
Acum vreo cinci ani
Într un compartiment jegos
„Măcar, nişte pită…”
Şi pe care,
Din reflex l am gonit
Deşi aveam şi nişte bani
Şi nişte pită…

Acum, că timpul a trecut, o ştiu
Cât doare când e prea târziu…

13.08.2012

Sfârşit de vară

Sfârşit de vară
Cu o scoică
Găsită în bermude
Şi cu nisip ce cade
Din papuci, la Bucureşti.

Final de august
Cu un semn de carte
Pe care, pe ascuns,
Mi ai scris că mă iubeşti.

26 august 2012

Îndatorire

S a făcut dimineaţă
Greierii au adormit
Cu viorile pe piept.

A fost o noapte lungă,
Omenească
Iar datoria lor de veacuri
I a epuizat.

În cântec oamenii au dormit
În vise greierii au cântat.

Încredere

N o fi şi prietenia noastră
Un sat fără câini,
Doar o bătaie pe umăr,
Sau simplă strângere de mâini…

1.09.2012

Percepţii

Nu de puţine ori
Reacţiile faţă de mine
Sunt adverse
Iar eu încerc să fug de viaţă
S o ocolesc,
De frica suferinţei

Lumea nu te priveşte
Cu ochi de mamă

Lansare de carte

Sunt la o lansare de carte
Ca la un priveghi
Paradoxal.

Se vorbeşte în şoaptă
Lumea vine la iubita
Celui aflat în centrul atenţiei
Şi n loc s o consoleze
O felicită.

Iar ea, în loc să ofteze,
Zâmbeşte emoţionată

La naşterea operei unui confrate
Nu vin şi marii poeţi
Pentru că nu suportă
Să nu fie în centrul atenţiei
Şi le e greu să nu li se ceară
Măcar o minimă părere
Despre ceea ce se ntâmplă,

Poeţii care vin, însă,
Se compară şi se gândesc la
Ceea ce vor să facă pe viitor
Ca să surprindă
Şi să revină în centrul atenţiei.

Cine prezintă cartea
Seamănă cu un popă ce vorbeşte
Despre viaţa unui om
Pe care nu l a cunoscut.

La sfârşit vorbeşte mortul,
Mortul de poet
Care e o bifă, într o după amiază
De toamnă.

Ceilalţi ascultă şi se uită pe telefoane
Şi la ceasuri
Când îl îngroapă? Se întreabă
Mâine la 12, îşi răspund.

Şi pleacă vorbind în şoaptă
Ţinând fiecare câte un volum,
Asemenea unui colac.

Revelaţie

Aş fi înţeles oare,
Fără suferinţă,
Cântecul, plânsul,
Sinceritatea?

Nobila ei înfăţişare
Cu miez amar de granit
Cu foi fragile de floare…

20.08.2002

Autobiografie

Când nu ştiam ce e femeia
Eram energic.

Când desluşeam uşor, uşor
Am început să sufăr.

Iar azi, când ştiu,
Semăn cu un nufăr.

Uluitor de alb şi fără vină
La cât noroi îmi stă
La rădăcină.

26.09.2012

Credincioşi

La Bucureşti
Oamenii bat cruci grăbite
Ba din gura metroului,
Ba din autobuz,
Ba de pe stradă.

Ani a trebuit să stau
Pe aceste locuri
Să descopăr că
Erau bisericuţe ascunse
După blocuri.

Preocupări

Ora patru, rupem uşa
Şi ne ducem din reflex
Către case
Unde ne aşteaptă
Nevestele posesive şi grase.

Ora şase, corporatiste
Singure sau divorţate
Pleacă grăbite spre sală
Muncind pe brânci două ore
Ca să arate bine n pielea goală.

19.10.2012

Octombrie

E toamnă.

Un porumbel
ţine un pai galben
în cioc.

Bate lumina prin el
ca prin sufletul meu.

19.10.2012

Urbanizarea ruralului

Trece câte un motociclist
Prin parcare
Fără mutră şi cap
Ca un căruţaş dement
Ce şi bate calul,
Să l scoată din trap

Iar alarmele,
precum gâştele…

Răsfăţ

La Amărăşti, femeile
Se răsfaţă.

Au rămas singure acasă
Nu le mai ia nimeni la rost
Nimeni nu le mai întreabă
Ce au muncit sau unde au fost.

Bărbaţii stau cuminţi
Fiecare la locul lui
Neieşindu le din cuvânt,
Îmbrăcaţi de duminică,
Mai aţipind din când în când.

28.10.2012

Rană

Mi e prin suflet pe undeva
Iertarea.
Pe acolo ştiu s o fi pus
Am aruncat o la repezeală
De fiecare dată
Iar acum n o găsesc.

E acolo unde ai lăsat o,
Spunea mama
Şi mă întorceam pe călcâie,
Căutând o cu privirea,
Ca pe o rândunică.

31.10.2012

Poveţe

E toamnă,
Lăsaţi nesupravegheaţi
Oamenii şi copacii
Suferă.

Ploaia cade mărunt
Şi mi udă părul
Prea de timpuriu
Cărunt.

Vântul nepăsător
Adie
Frunzele într o gară
Pustie.

E a şasea toamnă,
Aici la Bucureşti
Niciuna nu seamănă
Cu cele din poveşti.

Beau cafea nepovestită
Cu o cană mare şi ciobită.

Cineva mi a spus cândva:
Du te să te spovedeşti,
Ca să nu mai suferi
Când vrei să iubeşti!

13.10.2012

Avere

Are şi ea ţuţuluci
Mici şi tari ca nişte nuci
Le ţine ferite de ochii lumeşti
Se fac mere coapte
Dac o iubeşti.

Răspuns

când o să mă las de scris poezii
când o să stau lângă un şemineu,
încălzindu mă cu manuscrise
când o să mă uit cum ard, răsucindu se,
împlinitele fapte prezise…

20.11.2012

Despărţirea de poet

Ca să te poţi separa
De un poet
E musai să l striveşti
Şi să l ignori,
Să nu îi mai răspunzi,
Lăsându l să se zbată
Pe cruce
După ce singur şi a cărat o
Să te prefaci că nu îl mai auzi,
Când strigă
………………………………..

Iar când reapărând îl vezi,
Te miri prin ce diverse forme
În faţa ta nepăsătoare
Ignoră i aripile mari şi orbitoare…

Gustul amar al mării

Cu cât trec anii
Îmi simt surâsul mai amar
În spate i stau ascunse zodii,
Încercări,
Decizii, declarații, vești
Propuneri, teamă și entuziasm
Am să l ascund încet, încet
Sau, într o vară,
pe un țărm, departe, am să l îngrop.
Vor trece valuri foșnitoare peste el
Și pași de ndrăgostiți
Desperecheați…

13.12.2012

Convingere

Dumnezeu e mare,
Ne ştie pe fiecare în parte
Ne are faptele trecute
Într un registru,
Ca ntr un fel de carte.

Le mai compară,
Le mai cântăreşte
Surâde şi se ncruntă
Dar niciodată nu se păcăleşte.

11.11.2012

Dor de tine

Mi e dor de tine.
îmi vine să o spun de câte ori
în gândul meu calc pe nisipul
ba umezit de valuri,
ba încălzit de tălpi.

Îmi vine să o spun anume,
parcă oftând
mi e dor de tine
nici nu cred că poate
fi spus fără de suferinţă.

Mi e dor de tine,
chiar dacă m am reîmbolnăvit
subit a doua zi,
după ce în acel miez de iuliu
ţi am căzut la picioare.

Când luna nopţii dinainte
mărginea şi capăt de ţară
dar şi suferinţă.
Când amiaza lungă
schimbase culoarea mării.

Când soarele gelos
Topise ceara aripilor sufleteşti
Lăsându mă să cad în labirint
Când te scăpam printre degete
Ca pe un pumn de nisip
Pe care cu cât îl strângi mai tare
Cu atâta îl pierzi mai iute.

Când histrionic jucam
Cea mai tragică comedie: Neîmplinirea

În fine, mi e dor de tine
Şi de privirea pe care, atunci,
Ai aruncat o peste umăr…
De briză,
De jocul inocent, ca de fetiţă
Cu o eşarfă şi cu viaţa mea.

27.11.2012

La reciclarea suferinţei

Suferinţa se reciclează,
Din ea se fac poezii
Nu aruncaţi suferinţa oricum
Puneţi o undeva deoparte
Şi aduceţi o la Centrul
De Reciclat Suferinţă.

O mână de oameni,
Printre care şi eu,
Vom face poezii din ea
Zic ăştia care ştiu
Că sunt bune la suflet
Dar abia acum s a dovedit
Ştiinţific…

10.12.2012

Iarna sub plapumă

Ninge…
Bărbaţii îşi bat nevestele
Cu bulgări…
Părinţii îşi bat copiii
Cu bulgări…
Amanţii îşi bat amantele
Cu bulgări…
Elevii îşi bat profesorii
Cu bulgări…
Ginerii îşi bat soacrele
Cu bulgări…
Încornoratele îşi bat infidelii
Cu bulgări…
Ruşii bat bulgarii
Cu bulgări…
Parlamentarii se bat între ei
Cu bulgări…
Teroriştii bagă în glugi
Bulgări…

Iar eu…

11.12.2012

Regulă

Mere, pere în panere
Ce se dă nu se mai cere
Chiar de a fost iubire
Chiar de a fost durere

Remuşcare

Eşti fată…
şi până acum
nu mi am dat seama
ce nseamnă cu adevărat
mi a fost de ajuns un gest
să pot afla
când îţi e frig, deşi nu e
când îţi e frică fără rost
când rabzi sau când
te aperi cu n surâs…
când te machiezi
cu uşa ntredeschisă
să te pot vedea
când dormi zâmbind
în pijamaua mea
când te încrunţi de formă
să te ascult
normal era să văd asta
de mult…

28.11.2012

Învăţăminte

Sub greutatea zăpezii
Acoperişul meu stă să se prăbuşească
Nu se opreşte din fulguit
Şi n are să se oprească
Numai cei care trăiesc măcar o iarnă
Ştiu cu adevărat să iubească

Tu

Ai apărut şi nici nu ştiu
Când ai plecat
Îţi simt parfumul pretutindeni,
Tu n ai nimic de ascuns.
Te regăsesc în alb de crin
Sau în privire

Iluzie îmi eşti?
Mi eşti amintire?

Durere mi eşti?
Mi eşti alinare?

Speranţă îmi eşti?
Mi eşti consolare?

31.12.2012

Asociația
Apostolii Poetului

Se confruntă cu mormane de reclamații
La adresa Poetului,
Încât nu știe pe unde să le mai depoziteze
Arhiva Asociației e plină.
La Asociație se lucrează
În sfânt regim de voluntariat
Iar reclamațiile îi enervează
Pe prietenii Poetului,
mai tare decât pe Poet

Prietenii Poetului scot sabia
Precum Petru
Și taie urechile neștiutoare de poezie

Iar Poetul, întocmai ca Iisus,
Le lipește urechile la loc
Și-și dojenește apostolii:
„Lăsați-i să mă răstignească,
E voia Marelui Critic!” le zice
Și pleacă înlăcrimat
să-și urce Golgota…

16.01.2013

Comunicare

Vorbeşte-i cafelei despre iubire
Şi-o să-şi schimbe gustul
În mai bun,
(Măcar în gând)
Dar nu uita,
Iubirea nu se vindecă nicicând.

Psalm personal

Doamne, ajută-mă să nu fac calcule
Când dau ceva, orice.
Să nu aştept recunoştinţă.
Să pot distinge gândul bun,
Şi să îl văd
Ca pe un semn, pe care Tu mi-l dai.
Să am din dărnicia omului
Ce nu mai are de pierdut nimic
Să-mi fie teamă de vorbe şi de sentimente risipite,
De minciună.
Să pot iubi curat,
Fără neliniştea că m-ar putea durea

Să pot privi în ochi,
Iar de necunoscut,
De boală, de moarte şi singurătate
Să râd, dacă se poate.

Să nu mă tem de Tine,
Precum scripturi o cer,
Ci să te văd ca pe un Prieten,
Pe care nu vreau să-l dezamăgesc
Nicicând.

19.01.2012

Rugăminte

Nu ține în tine iubirea
Las-o să zboare ca un fluture.
Să se așeze pe mai multe flori,
dacă așa vrea ea să se așeze.
Nu încerca să-i impui disciplină iubirii
E prin natura ei împrăștiată.
N-o canoniza și n-o șabloniza,
Toate iubirile sunt diferite
Și au, mai ales, durate de vieți diferite,
Bucurii și dureri diferite.

Nu cere minuni iubirii,
Sorgintea ei divină o va face
Să se simtă jignită.
Dacă vrea, le va face,
Dacă nu, nu le va face nicicând.
Iubirea poate transforma apa în vin
Dar poate face și din aur pământ.

Respectă iubirea pe care ai simțit-o
Și după ce n-o mai simți
Nu spune nicicând că ultima e cea mai bună

Doar ca să mulțumești prezentul,
Sau poate să-ți confirmi o așteptare,
Nu compara trăirile,
Se pare că
Iubirea moare și se naște prin iertare

21.01.2013

Cuprins

Flaviu George Predescu şi etica simplităţii / 7
Secretul secretelor / 13
Minciunele / 14
La şedinţa suferinzilor / 15
Amintire cu şlapi / 17
Al treilea an, după Volume / 18
Femei discrete / 19
Sub balconul meu / 20
Când plouă în Capitală / 21
În roluri inverse / 22
Curgere / 23
Ale tinereții valuri / 24
Tot mai cărunt / 26
Imposibil / 27
Taină / 28
Părere / 29
Vara asta / 30
Aşteptare / 31
Așchii / 32
Comparaţie / 34
Dres încâlcit / 35
Amprentă / 36
Nedumerire / 37
În căutare de soluţii / 38
Justificare / 39
Paşi înapoi / 40
Spitalul de polarizare / 41
După tine… / 42

Nevoie / 44
Descoperire / 45
Iertător / 46
Discuţie postumă / 47
Prefăcătorie / 48
Dovadă / 49
Decizie / 50
Blestem / 51
Amintire / 52
Ziduri / 53
Condamnare / 54
Reflecţie / 55
Pas înainte / 56
Reacţii / 57
Generaţii / 58
Gest / 59
Scrisoare / 60
Holde sufleteşti / 61
Comparaţie / 62
Bucureştiul primăvara / 63
Mai compromis / 64
Saboţii verzi / 65
Flirturi juridice / 66
Istoria unei mutre / 67
Însingurare / 68
Credință / 69
Incertitudine / 70
La mâna valurilor / 71

Contestări / 72
Gânduri de apă / 73
Jurnal / 74
Iubirea din nou / 75
Căuşul cu rouă / 76
Poezia timidă / 77
Evanghelia după mine / 78
Alintat / 79
Muribund / 80
Poetoscopul / 81
Să nu îţi faci iluzii / 82
Rugăminte / 84
Ştafeta domestică / 85
Regret / 86
Sfârşit de vară / 87
Îndatorire / 88
Încredere / 89
Percepţii / 90
Lansare de carte / 91
Revelaţie / 93
Autobiografie / 94
Credincioşi / 95
Preocupări / 96
Octombrie / 97
Urbanizarea ruralului / 98
Răsfăţ / 99
Rană / 100
Poveţe / 101

Avere / 103
Răspuns / 104
Despărţirea de poet / 105
Gustul amar al mării / 106
Convingere / 107
Dor de tine / 108
La reciclarea suferinţei / 110
Iarna sub plapumă / 111
Regulă / 112
Remuşcare / 113
Învăţăminte / 114
Tu / 115
Asociația Apostolii Poetului / 116
Comunicare / 117
Psalm personal / 118
Rugăminte / 120

Reclame

4 răspunsuri to “Secretul secretelor”

  1. mihaela Says:

    Felicitări pentru acest frumos volum, precum şi pentru reusitele lansări. Mi-ar fi plăcut să vin şi eu însă din diverse motive nu am putut veni. Te felicit încă o dată şi îţi doresc mult succes pe viitor.

  2. SN Says:

    Felicitari pentru volum! Sper sa reusesc sa il am si eu cumva.

  3. OO Says:

    Poetiii se ascund in poeziile lor……….
    Doar alti poeti po sa ii gaseasca………….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: