Postul Paștelui și greșeli personale

În Postul Paștelui sunt mai încercat ca oricând. Greșesc mai des decât de obicei, cu fapta, cu vorba și cu gândul.

N-am puterea să fac față tuturor situațiilor care vin spre mine, iar uneori un cumul de factori mă detarmină să greșesc chiar serios.

De altfel, mă regăsesc în spusele lui Octavian Paler care se considera definit de greșelile și defectele sale.

Tocmai de aceea, consider propriile scrieri și fotografii, cele prezentate public, decupaje dintr-o realitate mult mai complexă și mai puțin ușoară.

Viața trăită minut cu minunt este mult mai complicată decât apare imaginea publică pe care decid să o afișez.

Mai mult, în spatele evoluției mele sunt nenumărate decizii greșite sau bune, dar nu se poate ajunge la o faptă bună fără să fi făcut greșeli din care ai învățat sau la care poate doar am asistat.

De exemplu, săptămâna această am luat lecția sancționării propriei trufii. Trufia de a evalua defavorabil un comportament sau altul, comparând cu felul în care aș fi acționat eu, adică mai bine, într-o situație.

Iar Postul Paștelui este, dacă ne raportăm temporal și moral, un timp al încercării sufletești.Asta trăiesc eu, cel puțin.

Cred că răspunsul este  o atitudine de smerenie, rugăciune, blândețe, dar mai ales de iertare a eventualilor greșiți.

Iar aici lucrurile se complică, pentru că, de regulă, vrem să ne ferim de anumite dezamăgiri și alegem nu atât să nu iertăm, ci să ținem minte ce am pățit și chiar să avem o atitudine preventivă care poate lua fațeta răutății. Și ajungem să purtăm preventiv „masca” răutății.

Exerciții de învățare a iertării (a acorda și a cere), de asumare a greșelii, asta ar trebui să învățăm de mici. Când încă circuitele inimii ne sunt curate. Dar apare percepția nevoii de a ne proteja sufletește de eventuale abuzuri ale răutății.

Dumnezeu să ne ajute să fim mai buni unii cu alții și să ne putem curăți inimile și mintea, mereu, prin dialog și empatie, dar și prin distanțare intelectuală de propriile reflexe de apărare, prin gândire largă și prin evitarea comparațiilor morale între noi și ceilalți.

Postul Paștelui îmi arată mie, nu vorbesc despre alții, că sunt slab și mereu la un pas de greșeală.