Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Ăla

20 mai 2019

Temă de reflecție! Cum naiba se întâmplă ca un om pe care îl înjură toți și fug de el ca de dracu, se feresc de el și de caracterul lui, este mereu pus în funcții, salvat, numit, desemnat, premiat? Ce popor e ăsta atât de sensibil la lingușeli și atât de vulnerabil la intratul pe fereastră după eventuala dare pe ușă afara a oportunistului?  Interesant…

Îi auzi: „ăla, lipsitul ăla de caracter…” se dau premii, vezi că premiatul e tocmai „ăla” , apoi se fac promovări: „ăla” e primul, cu semnătura ălora care știu perfect cine este dar „nu-i acum momentul” să-i dea un șut în fund.

Se fac excursii în străinătate…„ăla” e primul, se muncește ceva serios, „ăla” nu poate veni, căci e prea ocupat. Se dau alte tipuri de sinecuri – ghiciți ce…„ăla” e „prins” acolo că are experiență dar de ce are? Hm? Pentru că a mai fost și acolo și acolo și dincolo…Te duci la șeful suprem și îl găsești în anticameră sau chiar la el în birou, e mai prietenos ca oricând, are amintiri cu oricine și oricând, i se dau pe mână chestii, e bun la toate dar pe hârtie. Nu știe limba respectivă dar e traducător pentru că „ăla” știe pe cineva care știe limba respectivă, și celălalt îi spune iar „ăla” competentul adaptează știe muzica, schimbă versurile în funcție de situație, în tocmai ca un lăutar. Ăla sus, ăla jos, de fapt nu, doar „ăla” sus, scuze.

Reclame

Nuno Júdice și Ioan Es. Pop

16 mai 2019

image

Prin Drumul Taberei, la o cafenea de cartier, cu Nuno Júdice, unul dintre cei mai importanți sctiitori portughezi contemporani și cu Ioan Es Pop. El nu mai are nevoie de nicio prezentare. 🙂

Instantaneu bisericesc

13 mai 2019

image

Cum face Dragnea alba-neagra cu roșii

12 mai 2019

Vineri, întrucât tot ploua în reprize, m-am dus să curăț doar interiorul mașinii la o spălătorie din cartier. Cât am așteptat am ajuns din una în alta să conversez cu un tânăr bărbat care venise și el cu mașina la spălătorie și aștepta. Am intrat în vorbă și mi-a spus că e patron de benzinărie și de restaurant și mi-a explicat despre situația dificilă în care se află afacerile mici din România. Mi-a mai povestit despre prețul litrului de carburant, despre cel al carcasei de porc și despre diverse obstacole ale afacerilor sale, cu multe argumente concrete și cu numeroase exemple. Concluzia lui era că micile afaceri cu carne sunt pe punctul de a fi puse pe butuci, că prețul carburantului, aflat într-o lentă dar continuă creștere, va influența în continuare tot ce înseamnă prețuri și va omorî una câte una afacerile medii și mici.

Omul mi-a explicat civilizat din realitățile lui și ale pieței, mi-a vorbit despre cum stau lucrurile în cea ce îl privește, n-a generalizat și n-a dat cu parul, n-a menționat nume de politicieni. Mi-a rămas în minte formula: „ăștia ne prostesc, pentru că noi nu vorbim între noi și au grijă să nu vorbim între noi!”.

Mi-am dat seama atunci că într-o țară cu o democrație fragilă și cu tot mai evidente porniri dictatoriale, făcute treptat, mai tacit sau mai la vedre, dialogul social nu este binevenit pentru că, într-un fel sau altul, dialogul social este cel care influențează realitatea fiecărei bresle și comunicarea dintre stat și mediul privat, influențând pozitiv economicul.

În agenda publică se pun în mod eronat țintele doar pe shakespeariana întrebare a face sau a nu face Dragnea pușcărie? E o greșeală să se vorbească numai despre asta în ceea ce îl privește pe Dragnea. Oamenii care au afaceri, salarii de plătit, multiple taxe la stat au probleme reale, încât eventuala „pușcărie” lui Dragnea e cea mai mică dintre probleme. Mi se pare că toată atenția este abătută de la problemele reale și că un lucru cu mult mai grav decât tema pușcăriei lui Dragnea este gestionarea situației economice și calitatea oamenilor implicați în actul de guvernare.

Dragnea operează cu simboluri, miroase adânc și mușcă cu poftă dintr-o roșie românească, îți spune că asta își dorește pentru români? Dar se întâmplă asta? Lanțurile de magazine germane și franceze vor vinde cu precădere fructe și legume românești vreodată? Au ele un interes sau pot fi ele obligate, fiind private? Este vorba de o „prosteală” și de o năzuință artificială. E ca și cum Dragnea ar zice că își dorește ca firma suedeză Electrolux să vândă mașini de spălat Albalux sau Diamant, pentru că-s făcute la Cugir, la UMC/MSR (mașina de spălat rufe).

Dragnea îl ia comunicator public pe Daea, personaj oarecum sincer și viclean în același timp (!!) de care se folosește pentru a transmite mesaje false, în care Daea crede, iar Dragnea nu.

Deci, tema cu roșia românească cu gust și miros, care poate fi cumpărată de români în orice lună a anului, e un simbol bun de prostit lumea. Nu există și nu a existat niciodată roșie cu gust și miros tot anul, ci doar în sezonul de vară, început de toamnă. Asta nu de ieri, de azi, ci de când lumea și pământul.

De ce nu restrânge Dragnea, prin lege, programul supermarketurilor în week-end, așa cum este în țările din Vest? Atunci oamenii ar reîncepe să meargă în piețe unde s-ar face loc, dacă s-ar vrea, pentru produse autohtone, brânză românească etc.

Dragnea își pune mâna pe piept și se uită în cameră rostind formula: „eu chiar vreau ce e mai bine pentru români, însă unii nu mă lasă”. Ceea ce face este mai grav decât un eșec politic de etapă, pentru că este o inducere în eroare a unor mari mase de oameni, un populism abject, menit să strângă voturi și bunăstare pentru el. Dă mereu vina pe oameni care au fost scoși din jocul politic de mai bine de 3-4 ani sau nu ocupă funcții executive, guvernamentale. Mereu aceia sunt de vină, trebuie „trași la răspundere”. El care le căra vin și care le punea în pahare. Nu ți-e rușine, Dragnea?

Dragnea, nu mai minți și nu mai da vina pe alții și nu mai muta atenția pe subiecte la care ai luat parte din plin și de care acum te disociezi. Dragnea, Dragnea…

 

F.P., 12.05. 2019

Proverb arab

11 mai 2019

„Dacă nu-ți ucizi soacra în ziua certei, peste trei zile te va duce nevastă-ta să-i văruiești casa și să-i cureți hornul”

Preluat din Jurnalul unui jurnalist fără junal, de I. D. Sîrbu

Ambasadorul și sălbaticii

9 mai 2019

Dragnea vrea să-și pună o slugă la Washington, așa cum și-a pus slugi în foarte multe alte locuri. La el totul funcționează pe principiul: avem om acolo? Dar acolo? Dar dincolo?

Tăriceanu vrea să scape de urmărirea penală cu ajutorul votului din Senat. Mai mult, minte cu nerușinare (omul ăsta chiar n-are gram de rușine) că Maior n-a făcut nimic în SUA. Păi băi „papițoi îmbălsămat”, n-au fost vizite la cele mai înalte niveluri, așa cum n-au fost în mandatele celorlalți ambasadori? Motive, minciuni, intoxicare.

Meleșcanu, cu trabuc între buze, s-a dovedit sluga perfectă, ca atunci când a făcut ApR-ul în 1997 sau ca în 2014, când s-a trezit candidat la prezidențiale – „la comandă” , unde a înregistrat un „onorabil” 1%.

Claudiu Manda – soțul soției sale, omul legii, prins recent cu 150 km/h lăsat fără carnet (ca să mă iau doar de ultima lui izbândă). Se grăbea spre București unde avea de executat ordinele lui Dragnea. În 2013, Claudiu, pe care îl știu demult rău de tot, de când pupa alte „dosuri”, a absolvit Colegiul SRI, unde a fost coleg cu securistul Dragomir. Apoi s-a înscris la doctorat la SRI, deci ambele demersuri făcute în „vremea lui Maior”. Băi…Claudiule…ce te faci când n-o mai fi Dragnea? Te dai cu ir (de buze!) și cauți alte ținte? 

Horia Georgescu, dacă s-ar da examen la „caracter” ar fi mai repetent ca domnul Goe. L-am văzut o dată în realitate, stătea lângă adevăratul lui „preten” de-atunci. A sărit doi metri în picioare când m-a văzut, dar i-a făcut ăla semn din privire și i-a spus din pleoape: stai cuminte Ică, că ăsta n-are putere, n-ai ce pupa sau mai exact nu ai de ce să-l pupi, e un poet…
Doamne, doamne…și câte ar mai fi de spus…

2016 – lansarea romanului Softul GE, la Târgul Internațional Gaudeamus

8 mai 2019

Lansarea cărții „Dragă Cioran” – Alina Diaconù

6 mai 2019

Muzeul National al Literaturii Române, Cretulescu
luni, 6 mai 2019, ora 16,00
lansare de carte ” Draga Cioran – Cronica unei prietenii”
de Alina Diaconu
Alina Diaconu
acad. Eugen Simion
Anca Sîrghie, critic literar
Marin Diaconu, filozof
Gabriela Banu, traducatoare
Felipe Alvarez de Toledo, ambasadorul Argentinei la Bucuresti
Vidrascu Dorel
Evenimentul se va desfasura în prezenta reprezentantilor Institutului Cultural Român,
ai Ambasadei Argentinei în România, ai Ministerului Românilor de Pretutindeni,
ai Uniunii Scriitorilor din România, ai Ligii Culturale „România-Franta” din Sibiu
Angela Popescu, scriitoare

image

Cu Alina Diaconù – autoarea

image

E.S. Dl. Felipe Guillermo Alvarez de Toledo – Ambasadorul Republicii Argentina în România

image

Dl Ambasador scriind un mesaj în Cartea de Onoare a Muzeului Național al Literaturii Române

image

Sala Pepessicius plină

image

Domnul Tom

5 mai 2019

image

Adierea

10 martie 2019

Adierea este una din averile Bucureștiului. Îți aduce aminte de mare, mișcă șuvițe, rostogolește amintiri. Ar trebui trecută în patrimoniul orașului. Ele, amintirile, vin dintr-un abis și apoi lipesc distanțe și ani.
Lângă mine, un om critică tot ce vede în jur. Omule, deschide larg ochii spre cer sau stai să simți adierea. Fugi cât te țin picioarele și simte totul, ca un copil. N-ai voie să fi pesimist sâmbăta. Trist poți fi, de ce nu? Sau arghezian, de ce ai fi?

image

image