Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Colocviile romanului contemporan 2019

10 octombrie 2019

image

Cu Nicolae Manolescu și Gabriel Coșoveanu, la Alba Iulia

Reclame

Colocviile romanului românesc contemporan 2019

8 octombrie 2019

Separatoare pe șosele

7 octombrie 2019

14 morți în doar două accidente, week-end-ul acesta. Vreo 25 în total, doar în cele 2 zile de la sfârșitul săptămânii. Oameni care până ieri trăiau, sperau….Cretinul ăla de la Iași depășește pe linie continuă pe ploaie,  omoară pe nevastă-sa, pe fiul său și pe prietena lui. E strigător la cer ce se întâmplă. A zis bine Titi Aur că dacă fiecare s-ar urca la volan cu gândul că atât timp cât se află acolo poate oricând muri sau se poate răni grav, numărul accidentelor s-ar reduce considerabil. Cretinul de la Iași s-a băgat în unii, nu doar că i-a omorât pe-ai săi și le-a omorât și altora fata, dar ar mai fi omorât încă o familie dacă acea familie nu se afla în SUV. Un cretin într-o secundă….Repet și iar repet: NICI O CURBĂ PE DN-uri fără separatoare, nicio linie continuă fără separatoare, nicio linie discontinuă unde e drum drept mai mult de 1 km fără separatoare pentru că numărul cretinilor este uriaș. Nici dacă am fi în situația Irakului n-ar muri atâția români nevinovați săptămânal.

2013

3 octombrie 2019

Acest articol este şi pentru fetele care merg cu o prietenă de ocazie la mult visata Barcelonă sau la Roma şi pentru cele care au cedat pentru că „el” a insistat deşi era „un porc ordinar”, care nu merita nici cinci minute de atenţie sau poate era prietenul „celei mai bune prietene”. Pentru acele fete libertatofage în relaţiile de cuplu dar libertatofile, raportat la propriul eu, care înţeleg greşit concepte şi gesturi şi care în loc să aprecieze bunătatea, consideră că e bine să o interpreteze ca pe o slăbiciune care le lasă loc de „manevră” în viaţa personală. Astfel încât să poată fi beneficiare de bucurii sufleteşti în mod unidirecţional, ignorând posibilul uz sufletesc, fizic şi moral al celuilalt.
Este un articol pentru cele care s-au jucat cu suflete dar acum plâng şi se întreabă de ce sunt singure, care au impus cenzura comunicării reale de cuplu, habar neavând ce masacru sufletesc, greu de recuperat, pot provoca. Pentru cele care au criticat fără să caute să înţeleagă ce stă la baza unui anumit tip de comportament, cum eu eram criticat adesea, într-o perioadă a vieţii, fie pentru că zâmbesc, fie pentru că sunt prea serios, fie că propun diverse lucruri, fie că nu o fac şi că sunt lipsit de originalitatea vreunui „fost” glazurat şi siropos, care făcea provoca hemoragii de „mici surprize”. 
Această scriere este şi pentru cele care au regrete tardive. Femei care văd părţile bune abia după ce l-au pierdut pe omul care le-a fost alături, tipe care se îmbracă frumos şi care se aranjează numai când sunt singure, apoi se lasă neglijente ca nişte zilere pe câmpul autosuficienţei, părându-le rău să nu murdărească din hainele „de duminica”.
Este un eseu şi pentru cele care s-au întors măcar o dată într-o relaţie şi care au minţit frumos că dragostea învinge doar de frica singurătăţii. Care, aşa cum am mai spus şi cu alte ocazii, vor ca cel care vine nou în viaţa lor să fie, din prima, mult mai bun ca foştii şi dacă se poate să-i „bată” pe respectivii la toate capitolele şi, hai totuşi, dacă se poate, situaţia să le găsească într-un context în care sunt vindecate şi oarecum trecute prin nişte aventuri, strict necesare, după o despărţire.
Bernard Voyenne spunea că originea cuvântului comunicare se găseşte în cuvântul „comun”, (a pune la comun) şi în originea cuvântului „cuminecare”. În prima situaţie explicaţia este foarte simplă, ca să comunicăm, eu pun „grămăjoara” mea de vorbe şi idei, tu pui „grămăjoara” ta şi avem un produs comun, o „grămadă” care este comunicarea noastră.
În a doua situaţie, nu este o mare diferenţă, însă lucrurile sunt mai complexe, cuminecătura este un termen propriu religiei şi este un ritual care constituie una din cele şapte taine şi care constă în gustarea de către credincioşi a vinului şi a pâinii sfinţite de preot, ca simbol al sângelui şi al trupului lui Hristos. Cuminecătura mai înseamnă şi împărtăşanie sau grijanie.
Pornind de la originea cuvintelor, putem să ne construim o idee minimă legată de izvorul comunicării şi mai ales despre importanţa lui. Important este şi să subliniem faptul că elementul creştin stă la baza celor mai importante lucruri din viaţa de zi cu zi. Fără comunicare nu se poate face nimic, spunem adesea. „Nu comunicam bine” îşi justifică un tânăr sau o tânără decizia de a se despărţi şi închide aproape toate „gurile” care pretindeau că din afară s-ar fi văzut mai bine ca dinăuntru. A nu se confunda vederea de ansamblu, într-o situaţie, cu vederea din afară. În mod cert, din interiorul se vedea întotdeauna ceva mai bine. A, că nu vrem noi să vedem, ignorăm multe semnale negative sau pur şi simplu nu avem cunoaştere, aceasta este o altă situaţie.
Acum aproape nouă ani, într-un moment destul de important al vieţii, am primit o cărticică de rugăciuni, care se vroia sortită a se împărţi la doi. O am şi acum şi citesc des din ea. Mă canalizez în principal pe rugăciunile pentru cei dragi mie şi pe „Crez” în rest, n-am citit-o în totalitate. Ce mai citeam sporadic erau rugăciunile pentru fiecare zi a săptămânii. Într-una din ele am găsit zilele trecute o formulare care m-a bucurat mult: „şi ajută-mă, Doamne, să mă cunosc mai bine!”. M-am bucurat ca un copil care găseşte o ciocolată ascunsă între feţele de masă dintr-un dulap sau ca un poet care mai descoperă într-un pod o cutie cu încă 20 de exemplare din volumul său de debut.
Am întâlnit într-o rugăciune ceva care ţine stricto sensu de necesitatea de a ne cunoaşte pe noi înşine, înainte de a pretinde să-i cunoaştem pe ceilalţi. Mă gândesc la faptul că acesta este adevăratul efort pe care trebuie să-l facem, înainte de a pretinde să avem o bună comunicare cu cineva. Dacă ne cunoaştem pe noi înşine, înainte de orice, nu ne mai obrăznicim să judecăm trecutul partenerului nostru şi să pretindem ca „istoria” personală a respectivului să înceapă cu noi. Nu-l mai judecăm pentru fapte pe care nu avem cum să le cunoaştem în profunzime şi cu atât mai mult să-l judecăm pentru că a avut sinceritatea şi deschiderea să ne vorbească despre ele.
O vină pe care o poartă cei care nu se cunosc bine pe ei înşişi este şi descurajarea sincerităţii. Critica nejustificată sau exagerată, provoacă nocivul efect de a descuraja sinceritatea, în detrimentul unei pseudo-realităţi construită în funcţie de lucrurile pe care cel care „se cere” minţit vrea să le audă. Aceea nu este o comunicare reală. La pâinea pe care o au de făcut împreună şi pe care amândoi o vor mânca, unul pune o „grămăjoară” de făină, iar altul o „grămăjoară” de nisip vopsit în alb.
Un Om Drag mi-a spus cândva că dacă vreau să stăpânesc o situaţie, trebuie mai întâi să o înţeleg. Dacă citesc o carte să reţin ideea, mesajul cărţii şi nu neapărat numele personajelor. Completez spunând că dacă vrei să te înţelegi cu cineva, trebuie înainte de orice să cauţi să-l cunoşti cu adevărat şi să-l înţelegi. Chiar şi în aceste condiţii, lucrurile s-ar putea să nu meargă. Chiar şi aşa vei avea puterea să înţelegi şi să te distanţezi într-un mod diferit, dacă tu te cunoşti mai bine pe tine însuţi.
Nu de puţine ori m-am imaginat pe un contrasens, nu eram singurul în situaţie, confruntându-mă cu o scenă în care foarte, foarte mulţi oameni fugeau înspre mine şi eu, speriat, trebuia să mă feresc de ei. Eram panicat pentru că eram puţini care mergeam în acelaşi sens, restul fugeau invers. M-am încăpățânat şi l-am oprit, cu riscul de a fi trântit la pământ, pe unul dintre ei, care mi-a spus că în spate este o lumină puternică. Şi ce e cu asta?am întrebat. Lumina aceea ne orbeşte şi ne va omorî, mi-a spus. Când am ajuns la destinaţie, împreună cu cei câţiva, am descoperit adevărul. Mulţi fugeau de sinceritate, de comunicare şi aproape toţi de Dumnezeu. Mi-am dat seama de acest fapt când am văzut că albul acelei lumini nu-mi ardea ochii, ci îi mângâia, iar cântecul razelor mă purta parcă pe braţe. N-avea cum să mi se întâmple ceva rău acolo.
Aşa este şi în viaţa de zi cu zi. De multe ori, constrânşi de vehemenţa cu care unii dintre noi perseverează în greşeli, avem tendinţa să credem că noi suntem cei care ne aflăm pe un drum greşit. Dacă noi ne cunoaştem, însă, în mod sigur vom ajunge să cunoaştem şi drumul. Vom şti câtă capacitate de efort fizic şi sufletesc avem ca să putem alege calea cea mai bună. Nu vom sprinta către plai, ci vom cântări atent modul în care urcăm. Vom conştientiza că putem obosi repede şi atunci vom fi în situaţia de a abandona drumul. Ne vom încrede prea tare în noi şi vom putea să rătăcim pe străduţe, până vom fi puşi în situaţia să abandonăm calea pe care am pornit.
Viaţa mi-a dat să cunosc şi câteva femei împlinite. Sunt soţiile şi iubitele unor prieteni sau cunoscuţi. Generaţia nouă de fete, cele care se află în pragul, uşor întârziat, al începerii unei vieţi de familie, caută să le ia drept model pe cele împlinite, fără să caute ce stă la baza unui om care devine model. Se raportează la ele dar şi la soţii lor, ca la o minune a compatibilităţii umane care iată că există. Acest tip de abordare este cauzată de lipsa gravă de experienţă de viaţă şi implicit a maturităţii.
Aruncarea „ancorei comparaţiei” ori de câte ori nu-ţi convine ceva în cuplul din care faci parte poate fi diagnosticată cu: „eclectism cronicizat cu metastaze şi nedezvoltarea glandei maturităţii”.
Cu toate acestea, prin vehemenţa cu care îşi susţin ideile greşite, multe fete îi determină pe unii băieţi crescuţi corect şi cu principii normale de viaţă, să-şi piardă încrederea în ei. Bineînţeles şi aceştia sunt de multe ori „purtători de laşitate” generată de gândul că ar putea rămâne fără beneficii sexuale dacă se îndepărtează de rău.
Conchid spunând că, înainte de orice, trebuie să ne cunoaştem pe noi înşine. Cum putem face asta? Fiind, în primul rând, foarte sinceri cu cei din jurul nostru. Sinceritatea noastră le va genera tot păreri sincere despre noi. Trebuie să fim enervanţi de sinceri în orice situaţie de viaţă. Aflând care sunt adevăratele păreri despre noi, vom ajunge să ne cunoaştem mult mai bine.
În al doilea rând va trebui să ne punem întrebări reale cu privire la fricile pe care le avem şi la blocajele de comunicare pe care le întâmpinăm. Să vorbim adevărat cu cei din jur, nu din curiozitate sau ca să-i iscodim, ci ca să aflăm sincer care sunt durerile lor şi ce stă la baza deciziilor pe care le iau sau le-au luat. Aşa sunt sigur că ne vom cunoaşte mai bine.
Mai trebuie să conştientizăm şi ideea că sinceritatea nu este intermitentă sau cameleonică. Ea trebuie să se manifeste în stare permanentă şi nu în funcţie de interese de moment. Sinceritatea nu trebuie întinată pentru că rişti să te înrobeşti la minciună şi greu îţi va mai putea răscumpăra cineva sufletul.

 
Ce  stă la baza unui model în iubire, Bucureşti, 5 februarie, 2013

Film important

2 octombrie 2019

image

Am fost la premiera filmului Între chin și amin, de Toma Enache. Un film care poartă amprenta istoriei recente, cu drame pe care trebuie să ne ferim să le mai repetăm. O să scriu despre el mai pe larg. Îl felicit pe Toma Enache și mă bucur că a făcut un astfel de film. Generațiile de astăzi trebuie să vadă și să se închine. Felicitări lui Toma și echipei lui.

Pândind a IV- a participare la Festivalul Enescu 2019.

21 septembrie 2019

image

Biblioteca Facultății de Litere – Universitatea București

12 septembrie 2019

image

image

Orient Expres

1 septembrie 2019

image

Efemere-s toate/Oameni, vorbe, fapte/Locuri şi tristeţi/Chiar şi durerile/Şi plăcerile sorţii/Efemeri sunt viii şi morţii (2013)

Biserica Kretzulescu

21 august 2019

Biserica Kretzulescu, mușcată de soarele dimineții de august.

image

Navetistul

21 august 2019

Alaltăieri am plecat din casă la 7.45. La 8 am ajuns în stația de autobuz. Am așteptat un anume bus până la 8.25, n-a venit. Am luat un altul până la o stație de metrou, iar de acolo am luat mers 3 stații. În fine, de la metrou până la muncă (cca 2 km) am închiriat o trotinetă. Cost bilet bus: 1, 3 lei, cost bilet metrou 2, 5 lei, cost închiriere trotinetă 6, 5 lei. Dar măcar am ajuns.  🏛🛴🚇🚌🚶‍♂️🏡